Obiceiul meu prost e inocenta mea.

Numai o chemare din adancuri poate provoca un raspuns din adancuri.

Nimic superficial nu poate atinge vreodata adancurile si nimic superficial nu poate atinge partile launtrice.

Numai adancul va raspunde adancului.

Orice nu isi are originea in adancuri nu poate atinge adancurile.

Iar pentru a ma regasi si a raspunde adancului asa cum se cuvine, lasa`ma...

Lasa`ma sa plang. Nu, fa`ma sa plang! Fa`ma sa pot varsa lacrimile astea incapatanate. Ucide`mi orgoliul si ingroapa`mi indoiala. Smulge "de ce-urile" din sufletul meu, ascunde`mi masca unde sa nu o mai pot gasi si obliga`ma sa respir. Fura`mi energia negativa.

Am ramas din nou singura, pentru a nenumarata oara. Singura intre acele poze si zambete din amintiri. Am lasat iarasi valul sa se sparga in capul meu, sa`mi imprastie gandurile, sa`mi zguduie emotiile. Am lasat amintirea iubirii sa`mi prezinte vechea suferinta. M`am privit in oglinda pentru o secunda. Parca chipul imi fusese invadat de o mare neagra, ochii cumprinsi de intuneric, buzele precum un lac secat. Ca si cum se scursesera ani printr`o privire. Dar cand o sa se termine?

Ma simt atat de simpla. Imi lipseste complexitatea mea, incercarea de a intelege, speranta de mai bine, entuziasmul acela plin de viata. Acum sunt mult prea confuza. Si cine sa ma ajute? La ce bun toate intrebarile care imi rascolsc mintea, amintirile care ma transforma in bine cunoscutul ocean agitat si adanc de care nu`mi era dor. Tot ce era "pus de`o parte" pentru  mine... pana si zambetul mi l`au capturat.

Si luna se ascunde, stelele fug, cerul se ridica si lumea intreaga se indeparteaza. Iar eu raman pe loc, singura si tacuta. Plina de gesturi imprudente, cautand sa aprind cumva lumina in haosul meu. De jur imprejur sunt doar imagini aberante - iubiri egoiste, prieteni superficiale, puterea banilor, rautate pura, mandrie nemarginita, singuratate. Se duce lumea asta de rapa, sau e doar o privire pesimista?

Furtuni

Furtuna agresiva ce`mi bate in fereastra a reusit sa isi trezeasca la viata sora vitrega (poate) ce statea pitita intr`un colt al sufletului. Mi`e greu acum sa tin scorul, nu stiu care dintre ele e mai puternica dar cu siguranta amandoua sunt incapatanate si nu par sa aibe ganduri de a face pace cu orice le face sa se transforme in bestiile incontrolate pe care trebuie sa le privesc cu mainile incrucisate. La ce bun sa stau in patul meu confortabil daca am propria furtuna? As putea la fel de bine sa ies in curte si sa le las sa se contopeasca. Fie as da nastere unui dezastru, fie s`ar ditruge una pe cealalta. Sti ceva... ma intorc in 10 minute!

Da...uau! Asta a fost ceva ce cu siguranta nu regret! Am sa incerc sa transpun in cuvinte spectacolul la care tocmai am luat parte dar nu garantez ca voi reusi sa`l descriu la adevarata`i intensitate.

Nu se aude nici un zgomot facut de vre`o fiinta vie. E ca si cum furtuna ar fi amutit totul pe parcursul concertului  creat cu atat de multa precizie. Pare a fi haotic, dar daca inchizi ochii si te lasi purtat de val, reusesti sa`i intelegi cursul. Norii cenusi sunt mult mai aproape de noi si se misca energetic cu o viteza surprinzatoare. Restul cerului ce ramane descoperit pentru scurte intervale de timp. E negricios si pare a nu se mai termina. Si totusi, afara e o oarecare lumina, nu stiu exact de unde vine, dar poti distinge orice corp in jurul tau fara vre`un bec prin preajma. Vantul adie pentru cateva secunde, te mangaie parca pe obraz, iar apoi te izbeste atat de tare incat trebuie sa`ti infigi picioarele puternic in pamant. Fulgerele ofera un specatcol pe cinste, iar pentru mine, iubitoare de artificii fiind, sunt doar forma acestora in stare pura, naturala. Stropii reci de ploaie nu sunt nici prea multi nici prea putini. E masura perfecta pentru a`ti permite sa admiri intrega demonstrtie. Iar eu... am inchis ochii, mi`am lasat capul pe spate, am intins mainile si am zambit. M`am bucurat de aceste momente simtindu`ma mica, neputincioasa si recunoascatoare pentru tot! Chiar si pentru furtuna din sufletul meu. E o furtuna frumoasa in felul ei si sora ei mai mare m`a facut sa`i vad frumusetea, poate chiar si rostul.
Sunt curioasa daca maine va fi soare...

Life is not about waiting for the storm to pass. Life is about learning to dance in the rain!

Favorite Little Freckle Face

See you later, alligator!

After while, crocodile!

See you soon, you big baboon!

In an hour, sunflower!

Maybe two, kangaroo!

Gotta go, buffalo!

Adios, hippos!

Chow, chow, brown cow!

Adieu, cockatoo!

Better swish, jellyfish!

Chop chop, lollipop!

Gotta run, skeleton!

Bye bye, butterfly!

Gandurile (ne)alese

Se imprastie si cerneala, si gandurile, si hartia se rostogoleste mototolita pe podeaua rece si prafuita. Zeci de scrisori stau teanc peste gramada, asteptand sa fie trimise destinatarului...candva, sau niciodata. Pana la urma sunt scrisori pentru el, dar scrise pentru tine, pentru a`ti varsa sufletul pe hartie, pentru liniste si inselatorul sentiment ca nu esti singura.

Ti`ai spus deja de atatea ori ca nu ai voie sa uiti! ca nu se poate sa nu`ti amintesti detaliile! ca nu e firesc sa se strecoare ceva printre sinapsele tale. Si totusi, observi ca dupa doar atat de putin timp, totul paleste... amintirile acelea extraordinare pe care le`ai povestit de prea multe ori, discutile interminabile ,melodile cu dedicatie, pozele zambarete, locurile vizitate, imbratisarile neobisnuit de lungi, confortabile dar puternice, pupicii inocenti pe obraz sau frunte, dar...iubirea? Cu iubirea cum ramane? Paleste si ea? Cum sa paleasca? Iubirea enorma pe care ne`o declaram sa palesca? Dar durerea? Dar dorul? Dar nesiguranta? Frica? Oare se poate una fara cealalta?
Degeaba iti scalzi acum obrazul in lacrimi, nimic nu se intoarce, nimic nu se schimba. Povestea ramane si daca te`a invatat ceva, apreciaz`o! Poate ca acesta i`a fost rostul. Daca nu ai  invatat nimic, gaseste`i alt rost!

De multe ori stau si`mi analizez deciziile luate "la intamplare" sau mai bine zis, facute pe baza subconstientului. Interesant e faptul ca subcontientul meu te cauta in toate. 80% din lucrurile pe care le`am facut  le pot foarte usor explica prin tine. Fie ca imi amintesc de tine sau e ceva ce tie iti place, sau ma face sa ma simt ca si cum ai fi mai aproape sau pur si simplu am ales eu sa le leg de tine.

Trimite`mi imbratisari si un vis frumos... vreau sa ma trezesc zambind!

"Daca pentru o clipa Dumnezeu ar uita ca sunt o marioneta din carpa si mi`ar darui o bucatica de viata, probabil ca n`as spune tot ceea ce gandesc, insa in mod categoric as gandi tot ceea ce zic.
As da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valoreaza, ci pentru ceea ce semnifica.

As dormi mai putin, dar as visa mai mult, intelegand ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii, pierdem saizeci de secunde de lumina. As merge cand ceilati se opresc, m`as trezi cand ceilalti dorm. As asculta cand ceilalti vorbesc si cat m`as bucura de o inghetata cu ciocolata!
Daca Dumnezeu mi`ar face cadou o bucatica de viata, m`as imbraca foarte modest, m`as intinde la soare, lasand la vederea tuturor nu numai corpul, ci si sufletul meu.
Doamne Dumnezeul meu daca as avea inima, as grava ura mea peste ghiata si as astepta pana soarele rasare. As picta cu un vis al lui Van Gogh despre stele, un poem al lui Benedetti, si un cantec al lui Serrat ar fi serenada pe care i`as oferi`o lunii. As uda cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simti durerea spinilor si sarutul incarnat al petalelor...
Daca as avea o bucatica de viata... N`as lasa sa treaca nici o zi fara sa le spun oamenilor pe care ii iubesc, ca ii iubesc. As convinge pe fiecare femeie sau barbat spunandu`le ca sunt favoritii mei si as trai indragostita de dragoste.
Oamenilor le`as demonstra cat se insala crezand ca nu se mai indragostesc cand imbatranesc, nestiind ca imbatranesc cand nu se mai indragostesc! Unui copil i`as da aripi, dar l`as lasa sa invete sa zboare singur. Pe batrani i`as invata ca moartea nu vine cu batranetea, ci cu uitarea. Atatea lucruri am invatat de la voi, oamenii... Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe varful muntelui, insa fara sa bage de seama ca adevarata fericire rezida in felul de a`l escalada. Am invatat ca atunci cand un nou nascut strange cu pumnul lui micut, pentru prima oara, degetul parintelui, l`a acaparat pentru intotdeauna.
Am invatat ca um om are dreptul sa se uite in jos la altul, doar atunci cand ar trebui sa`l ajute sa se ridice. Sunt atatea lucruri pe care am putut sa le invat de la voi, dar nu cred ca mi`ar servi, deoarece atunci cand o sa fiu bagat in interiorul acelei cutii, inseamna ca in mod neferecit mor.

Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc.....

Nimeni nu`si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale secrete!!!

Timp.

Mi`e teamă timpul să nu`l pierd şi să mă uite clipa...

Mă înteb uneori, de ce lăsăm timpul să treacă?

De ce nu încercăm să reţinem măcar secundele, trăindu`le, simţindu`le.

Se spune că timpul trece, eu cred însă că noi trecem prin timp, iar uneori nu ne marchează nici o clipă! 

Încercăm parcă să nu atingem nimic, să nu mişcăm nimic, să nu schimbăm nimic. Doar trecem tăcuţi pe lângă amintiri, pe lângă evenimente, gesturi, trăiri , succese şi dezamagiri, trecem nepăsători pe lângă cei din jur, trecem nepăsători faţă de noi înşine, ca şi cum lumea ar fi doar un şir de cadre fără rost, peste care încercăm să trecem cu brio, ca şi cum viaţa ar fi o competiţie cu timpul.

Uităm prea des că nu timpul este cel cu care trebuie să ne întrecem, ne`a învins de mult timpul.

Să ne întrecem cu noi, cu fuga de noi, să ne întrecem cu fuga de toate. Vrem să trăim şi, paradoxal, ne grăbim spre "ieşire" fără să observăm că avem motive să ne oprim măcar "un timp".

Să ne oprim pentru prieteni, pentru zâmbete, pentru gesturi, pentru şoapte, pentru îmbrăţişări, pentru a tremura în răcoarea serii sau pentru a mai simţi un timp mângâierea razelor pe obraz...pentru o strângere de mână, pentru vorbe, pentru a ne certa şi apoi a ne împăca, pentru a învăţa şi a uita ce am învăţat, pentru a transforma un lucru banal în ceva extraordinar...pentru a ne îndrăgosti sau pentru a pune patimile noastre într`un lucru mărunt, dar pe care îl iubim atât... 

Să ne oprim pentru ceea ce ar putea părea prea firesc: să trăim într`adevăr.

Mânuţe

Te tineam de mana si simteam ca nimic altceva nu mai exista. Ma jucam cu mainile tale si le intorceam pe toate fetele. Adormeam tinandu`te de mana. Ma durea sa te stiu departe si te trageam mereu mai aproape de mine. Asa te`am cunoscut, asa te`am invatat, asa ti`am facut loc in viata mea, in lumea mea.

Mainile tale au invatat sa ma cunoasca inainte ca eu sa stiu ca faci parte din mine. Si ma stiu atat de bine... Mainile tale, care stiu sa ma ocroteasca, degetele care imi dau la o parte cu atata grija o suvita de par care imi deranjeaza privirea, mainile tale care imi mangaie obrazul si ma tin in brate, pana adorm. Mainile tale care ma linistesc cand visez urat, care ma incalzesc cand imi e frig, care nu uita niciodata sa ma atinga.

Mi`s dragi, cum tu tot imi esti drag. Si mi`e groaza sa stiu ca mainile tale nu vor mai fi ale mele, ca ma voi trezi si nu vei mai fi langa mine, ca nu voi sti ce fac...

Mi`e dor de palmele tale, de lumea intreaga pe care o inventam uitandu`ma la ele, de degetele pe care le cutreieram la infinit, incercand sa imi imprim in memorie fiecare denivelare a pielii. Si te`am luat cu mine. Ajuta`ma sa nu uit niciodata.

Soarele a rasarit inca o data

Mi`a amutit gandul, dar sufletul continua sa tipe, nu stiu de ce, dar il aud. Mi`e teama sa il las sa strige prea tare, as vrea sa ii infund "gura" cu ceva. Poate cu un vers, poate cu o proza sau o melodie,  dar toate sunt triste, si versul si proza si muzica! Totul sfideaza si totul plange in jur; si cerul plange, parca ploua incet, incet ca un dor de lacrimi, dar nu vreau sa plang, nu vreau sa fiu trista. As vrea sa ma creada si sufletul cand spun asta, dar cum sa dictezi sufletului partituri pe care el le stie deja pe de rost? da, ce ironic...
Am sa incerc atunci sa visez,sa visez dorul de tine si dorul de noi, dorul de zambete si de bucurii neterminate, de glasul care se aude ca un clopotel de vorbele calde, am sa incerc sa adorm din nou....poate o sa ma trezesc zambind, sau poate am sa uit ca am adormit plangand. cine stie? sau poate am sa ma trezesc, iar lacrima nici macar nu va exista, totul ar fi un cosmar demult trecut, iar zambetul acela cald ma va invalui si imi va arata ca de obicei ca totul trebuie sa fie bine, ca viata trebuie sa fie frumoasa, viata nu este doar cadere, iar caderea nu e intotdeauna ceva rau. Soarele mai si rasare nu doar apune, iar ingerii chiar exista, si cand nu ii vezi, ii simti...
Da, buna ingerul meu! ma bucur ca existi...  

Este a nu stiu cata noapte, timpul nu il mai stiu, pentru prima data vreau sa uit ca exista timp, vreau sa uit ca exista luna, ma dor stelele din suflet si ma doare sarutul lunii.

As vrea sa ma acopar sa nu ma mai vada. I`am smuls ingerului meu, din prea multa dragoste, pene din aripi si i`am atins sufletul, cu amintiri, as vrea sa mor pentru o clipa si sa ma nasc fara ieri,fara alaltaieri,fara doi ani din viata! as vrea sa pot! Doamneee as vrea sa imi scot sufletul afara, sa il pun pe palma lui, as vrea sa poata sa ii deschida fiecare celula de timp, fiecare secunda, fiecare particica, as vrea sa strige odata si sa aud ecoul revenind...el e peste tot, dar din pacate sunt si amintiri, iar eu nu le pot sterge.
E pentru prima data cand vreau sa imi merit lacrimile si ma bucur ca ma dor, ca imi sfasie obrajii, ma bucur ca lasa urme...ce bine Doamne ca ai lasat durerea, ce bine ca uneori sufletul ne sfasie, ce bine ca din cand in cand mai uitam sa respiram de disperare...Doamneee...inchide Cerul o clipa, roteste timpul, intoarce secundele, pune`ma din nou pe palma lui, acolo unde m`a plans, si lasa`l sa  ma soarbe, te rog, si daca vrei...fa`l sa uite sa ma mai planga, uita sa mai intorci timpul, dar lasa`mi te rog doar atat...iubirea ce i`o port,atat...nimic altceva nu ITI cer.

Vantul se tanguie, lumina ce se vede e rece, pana si cerul e rece azi, poate pentru prima data si mie mi`e rece. Mi`e rece de mine, ma urasc si as vrea sa..., dar ce importanta mai are?nici una poate, dar te rog luna, cer, stele...uitati`ma azi, mangaiati pe altcineva. Eu vreau sa uit de mine,vreau sa dorm...atat!

Noapte buna ingerul meu oriunde ai fi, iti multumesc ca existi si existi atat de frumos...

Singuratatea uneori ucide iar in aceasta noapte a reusit sa ma ucida pe mine, dar probabil doar pentru o clipa, pentru ca pentru restul eternitatii vreau sa  iubesc...

Is that enough?

I will never love you more!

Asteptarea amintirilor

Te`ai uitat vre`odata la pozele din vacanta sau o seara in oras si ai observat cati straini au luat parte la "momentele tale speciale"? Acum ma intreb eu... oare cati straini au poze cu mine? Cati straini au capturat un moment fericit din viata mea? sau poate eram suparata. Poate am primit o veste ingrozitoare sau poate am trait un moment extraordinar. E incredibil cate persoane necuoscute vor ramane pentru totdeuna alaturi de noi in acele poze.

1947-A fost inventat primul aparat de fotografiat la minut de catre Edwin Herbert Land, in New York

Pot spune ca am multa rabdare si pot sa stau cuminte si tacuta in coltul meu si sa astept, dar nu la infinit. O sa astept inca putin pentru ca nu vreau sa regret si sunt curioasa sa vad ce vei face. Te vei schimba? Vei realiza ce se intampla in jurul tau? Iti vei da seama cat de mult ai gresit? Iti vei cere iertare? Vei incerca sa repari raul facut? Vei pleca mai departe fara sa te uiti inapoi? Te vei apara, macar? si daca nu se schimba nimic in timpul pe care ti`l dau... banuiesc ca, vei pierde. Si poate atunci o sa intelegi.

Oare de cat timp e nevoie (nu pentru a cunoaste pe cineva pentru ca e prea complicat, dar...) pentru a putea anticipa, macar, anumite reactii ale cuiva drag? 3 luni? 6? un an? fiecare persona e diferita si e vorba doar de norocul pe care`l ai in ape cineva demn de incredere?

You`re were so good to me!



Suntem atat de diferiti, si fiecare dintre noi cauta ceva diferit. Unii cauta fericirea in iubire, altii in succes profesional, banii sau statut. Unii vor familie, siguranta... alti ar face orice pentru a nu fi singuri. Unii isi doresc sa fie singuri, independenti...asa se simt ei puternici (banuiesc). Fiecare alearga dupa vise mai mult sau mai putin realizabile dar multi dintre noi uita sa nu raneasca in drumul dor propriu spre fericire. Multi uita sa se bucure de "drumul" pe care il au de parcurs pentru ca de multe ori...drumul spre fericire e fericirea insasi!

Cred ca tu, esti unul dintre "lucrurile" acelea pe care as face mai bine sa`l las de`o parte pentru ca nu vad nimic bun intamplandu`se. Am nevoie doar de putin timp sa inteleg ce se intampla cu adevarat si apoi am sa`ti dau drumu pentru ca... ma incurci (la propriu).

Am sa astept sa`mi oferi amintiri demne de albume foto, si am sa astept momentul in care o sa stiu cu siguranta daca am gresit sau nu.

Don’t be fooled by the calendar. There are only as many days in the year as you make use of. One man gets only a week’s value out of a year while another man gets a full year’s value out of a week.
-Charles Richards 

People always leave!

My town is just a place somewhere in the world. Maybe it's a lot like your world, maybe it's nothing like it. But if you look closer, you might see someone like you. Someone trying to find their way. Someone trying to find their place. Someone trying to find their self. Sometimes it seems like you are the only one in the world who's struggling, who's frustrated, unsatisfied, barely getting by. But that feeling's a lie. And if you just hold on, just find the courage to face it all for another day, someone or something will find you and make it all okay. Because we all need a little help sometimes-someone to help us hear the music in their world, to remind us that it won't always be this way. That someone is out there. And that someone will find you!


Sometimes people play hard to get to know that the other person's feelings are real. 


As happens sometimes a moment settled and hovered and remained for much more than a moment. And sound stopped and movement stopped for much, much more than a moment. And then the moment was gone. 


Here's my philosophy on dating. It's important to have somebody that can make you laugh, somebody you can trust, somebody that, y'know, turns you on... And it's really, really important that these three people don't know each other. 


So you want me to tell you something about myself? I don't have anything to say. Even if I did you'd be wrong to believe me. Trust is a lie. Nobody ever knows any more. 


Kahlil Gibran once wrote: "Your reason and your passion are your rudder and sails of your seafaring soul. If either be broken, you could but toss and drift or else be held at a standstill amid seas. For reason, running alone, is a force confining. And passion, unattended, is a flame that burns to its own destruction." 


Remember tonight, for it is the beginning of always. A promise. Like a reward for persisting through life so long alone. A belief in each other and the possibility of love. A decision to ignore, simply rise above the pain of the past. A covenant, which at once binds two souls and yet severs prior ties. A celebration of the chance taken and the challenge that lies ahead. For two will always be stronger than one, like a team braced against the tempest civil world. And love will always be the guiding force in our lives. For tonight is mere formality. Only an announcement to the world of feelings long held. Promises made long ago. In the sacred spaces of our hearts. 


Where nothing ever changed until one outsider changed everything.


Do not let your fire go out... spark by irreplaceable spark... in the hopeless swamps of the not-quite, the not-yet, and the not-at-all. Do not let the hero in your soul perish... in lonley frustration for the life you deserved... but never been able to reach. The world you desire can be won. It exists, it is real. It is possible. It is yours. 


 'To be nobody-but-yourself, in a world which is doing its best, night and day to make you everybody else... means to fight the hardest battle which any human being can fight... and never stop fighting.' 


Most of our life is a series of images that pass us by like towns on the highway. But sometimes a moment stuns us as it happens and we know that this instant is more than a fleeting image. We know that this moment, every part of it, will live on forever. 


There are moments in our lives when we find ourselves at a crossroads. Afraid. Confused. Without a roadmap. The choices we make in those moments can define the rest of our days. Of course, when faced with the unknown, most of us prefer to turn around and go back. But once in a while people push on to something better. Something found just beyond the pain of going it alone. And just beyond the bravery and courage it takes to let someone in. Or to give someone a second chance. Something beyond the quiet persistence of a dream. Because it's only when you're tested, that you truly discover who you are. And it's only when you're tested, that you discover who you can be. The person you want to be does exist. Somewhere on the otherside of hard work and faith and belief... and beyond the heartache and fear of what lies ahead. 


Stephen King once wrote: Time takes it all. Whether you want it to or not. Time takes it all, time bears it away...and in the end, there is only darkness. Sometimes we find others in that darkness. And sometimes we lose them there again. 


When life comes rushing at you from out of the darkness, who will you choose to face it with? Will it be someone you trust? Will they be wise? And will their love for you help them to guide you to the light? Or will they lose their way in the darkness. Will they make noble choices or will that person be someone untested? Someone new? Life comes rushing at you from out of the darkness. When it does - is there someone in your life you can count on? Someone who'll watch over you when you stumble and fall and in that moment give you the strenght to face your fears alone. 


Sometimes pain becomes such a huge part of your life that you expect it to always be there, because you can't remember a time in your life when it wasn't. But then one day you feel something else. Something that feels wrong because it's so unfamiliar, and in that moment you realize you're happy. 


Does this darkness have a name? This cruelty, this hatred, how did it find us? Did it steal into our lives or did we seek it out and embrace it? What happened to us that we now send our children into the world like we send young men to war, hoping for their safe return, but knowing that some would be lost along the way. When did we lose our way? Consumed by the shadows. Swallowed whole by the darkness. Does this darkness have a name? Is it your name? 


Regret comes in all shapes and sizes. Some are small , like when we do a bad thing, for a good reason. Some are bigger, like when we let down a friend. Some of us escape the pangs of regret by making the right choice. Some of us have little time for regret, because we're looking forward to the future. Sometimes we have to fight to come to terms with the past. And sometimes we bury our regret, by promising to change our ways. But our biggest regrets are not for the things we did... but the things we didn't do. The things we didn't say that could save someone we care about. Especially when we can see the dark storm that's headed their way. 


Blessed are the hearts that can be bend, they shall never be broken. But I wonder? If there's no breaking and no healing. And if there's no healing, then there's no learning. And if there's no learning, then there's no struggle. But struggle is a part of life. So must all hearts be broken. 


Much as some of us fight it, our parents have a mystical hold over us, the power to affect our thoughts and emotions the way only they can. It's a bond that changes over time, but doesn't diminish, even if they're half a world away, or in another world entirely. It's a power we never fully understand. We're left only to wonder that when our time comes, what kind of hold will we have on our children? 


 At this moment, there are 7,170,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day. Others are just now facing the truth. Some are evil men, that war with good. And some are good, struggling with evil. 7 billion people in the world. 7 billion souls. And sometimes, all you need is one. 


 I lost track; which one am I, again? 

Nu vreau sa numesc acest post!

De ce? Eh... pentru ca sunt prea multe ganduri care alearga in stanga si`n dreapta in capul meu si nu pot sa il opresc pe nici unul pentru a`l analiza mai bine. Poate ca nu e nevoie sa fac asta... dar cred ca daca tac (nu scriu) o sa o iau razna.  Hmm... Trecand peste, stiu ca nimeni nu v`a intelege nimic din ce scriu, poate asta e si ideea. Saaau, poate ca cineva ma intelege!

Ma gandeam ieri (intr`un moment total nepotrivit)... am avut placerea de a fi martora unui eveniment extraordinar de care imi  voi aminti cu drag pana in ultima zi a vietii si care cu siguranta a schimbat ceva in mine! si... am decis sa pastrez acel moment doar pentru mine. Vreau sa ramana acolo, neatins, neschimbat...nu vreau sa`l stric cu vorbe pentru ca oricat de frumos as putea sa`l descriu, va fi de mii de ori mai minunat de atat. Daca voi avea vre`odata ocazia sa`l mai arat cuiva, o voi face... dar pana atunci, va ramane in sufletul meu.

Ciudat cum vorbele pot distruge farmecul. Ha!! Stiam eu! Tocmai ...Nu... haha...nu vreau sa scriu. Prefer sa ramana ceva de care sa isi dea seama fiecare din propria experienta, daaaar cred ca ar fi cazul sa spun "multumesc" am invatat ceva important!

"Nu vreau" incepe sa devina un inceput de propozitie sau un raspuns tot mai interesant.

Iar "pentru ca pot" e un motiv exceptional.

E nevoie de timp pentru a intelege cu adevarat  niste sfarturi spuse (mult prea devreme) printre randuri.

Si eu incep sa ma simt tot mai "cruel intentions" gen -vreau sa citesc!

Dada...imi place ce se intampla!

Mi`as dori sa fiu la mare, singura pe plaja cu picioare in apa! sa am un moment al meu!

Mesaj pentru mine:

Sa nu fii trista! oricat de singura te`ai simti intre cei patru pereti ai camerei tale cu miros de scortisoara...eu sunt mereu cu tine! mereu voi fi! Te`ai uitat la o drama romantica iar acum nu mai poti respira si te ustura ochii ingrozitor. Si ce daca nu e nimeni sa te ia in brate sa te linisteasca? Daca stai bine sa te gandesti o sa iti dai seama ca nici macar nu ai nevoie de asa ceva. Si ce daca nu folosesti telefonul pe post de prelungire a fiecarui gand ce`ti trece prin cap? E doar un prost obicei care a inceput de mult sa paleasca si probabil iti e doar dor sa mai simti ce simteai acum 2-3 ani. Si ce daca nu povestesti ce`ai facut in ziua respectiva la 4 dimineata? Si ce daca primul lucru pe care ti`l spuneam in fiecare zi era "povesteste`mi ce ai visat aseara", iar acum... no one gives a crap about them? Important e ca sunt visele noastre!
...

"Singura masura a tuturor lucrurilor este importanta

 pe care noi le-o dam"

 Rabindanath Tagore

Simplu...n`am sa uit niciodata!

N`am sa uit niciodata sa lupt!

Ma gandeam astazi ca exista cateva persoane pe care nu le voi putea uita niciodata, chiar daca drumurile noastre s`au intersectat doar pentru cateva zile sau saptamani si mi se pare incredibil faptul ca aceste persone iti pot marca atat de mult intreaga viata.

N`am sa uit niciodata sa fiu eu! si nu am sa uit ca prea multi oameni au ajuns la concluzia ca trebuie sa devii egoist si rau ca sa`ti fie tie bine... dar ei uita ca sunt oameni si orice ar spune, si ei au nevoie de oameni!

N`am sa uit niciodata visul ciudat ce l`am avut cu cateva nopti in urma pentru ca oricat de imposibil poate parea... pentru mine a devenit real din momentul in care am deschis ochii. Nu ar avea rost sa enumer zecile de motive pentru care visul meu ar fi doar un vis. Tot ce conteaza e singurul motiv pentru care eu am ales sa`l cosider real : asa vreau sa traiesc! cu gandul ca visul acela e realitatea mea! ( uite cum se intoarce roata si acum...visul tau implineste realitatea mea, iar acum cativa ani...visele mele implineau realitatea ta!)

N`am sa uit niciodata ca cele mai pretioase amintiri sunt cele care te fac sa zambesti chiar si atunci cand mergi singur pe strada.

N`am sa uit nimic din tot ce`a fost
N`am sa uit ca totul a avut un rost!

Dar stii, cateodata trebuie sa lasi anumite amintiri sa faca ceea ce stiu mai bine : sa devina uitate! -asta doar pentru a putea pasii spre viitor fara sa te uiti mereu peste umar.

This one`s for you and me.

Iubire, postul asta e special pentru tine. Asta e motivul pentru care nu te`am lasat sa`mi intri pe blog... vroiam defapt sa citesti asta inainte sa plec.

Sa incepem...
Nici nu ai idee ce sentiment am avut si cum m`ai facut sa ma simt in momentul in care ai iesit din spital si te`am vazut imbracat in uniforma asta verde. Am fost atat de fericita sa`ti ascult povestiile "de doctor" chiar daca nu intelegeam jumatate din cuvintele si termenii pe care`i foloseai... dar faptul ca tu povesteai cu atata suflet si interes m`a facut sa simt pura bucurie pentru tine.
Stii bine ca la numarul 94 din "Things to do before I die" scrie "Alex sa fie doctor"...Sunt foarte mandra de tine.Sunt mandra ca cel mai bun prieten al meu v`a salva sora/fratele, mama/tatal, copilul cuiva, iar acea persoana nu te va uita niciodata. Sunt mandra ca esti atat de curajos! Si dupa cum ti`am tot spus in acea zi, esti atat de frumos! (in toate sensurile posibile ale cuvantului "frumos")

4 luni am fost atat de departe de tine... nici nu stii cat de greu mi`a fost. Nimeni nu ma asculta asa cum o faci tu si nimeni nu ma intelege sau cunoaste mai bine. Aveam momente in care imi doream atat de mult sa te sun si sa vorbim nimicuri...sa`ti povestesc ce`am visat sau ce`am patit in drum spre scoala.
De multe ori ma gandeam unde sa te duc si ce sa`ti arat cand o sa vi la mine... sau ce ai fi spus daca ai fi fost cu mine. Mereu ai avut "un cuvant de spus" in capul meu.
Am fost nevoita sa invat sa ma descurc singura si sa iau decizii fara sa`ti cer parerea...

Cel mai neorganizat revelion dupa cum am spus amandoi... dar eu am fost mai mult decat fericita si implinita cand  am trecut in 2012 si au inceput artificiile, pentru ca mica, tati si Tina erau langa noi iar TU ma tineai strans de mana. Timp de 6 minute... mi`au trecut prin minte toate lucrurile pe care le`am facut impreuna in ultimul an si toate momentele intense pe care le`am trait.



Nici nu`mi vine sa cred ca in cateva zeci de ore plec din nou... bine macar ca mai putem sa iesim odata, maine seara (chiar daca e in Timi). Again, parca nu am fost plecata nici o secunda...

Visele noastre s`au implinit...dar sacrificul pe care il platim e mare.

Ce altceva sa`ti mai spun... sa ai mare grija de tine, sa nu renunti niciodata (chiar daca ai mult mai cursuri si examene decat mine si esti mereu ocupat), sa te bucuri  de viata de student si sa inveti sa gandesti un pic mai pozitiv... pentru ca oricat de greu ti`ar fi, sigur exista cel putin un motiv pentru care sa poti zambi.
Eu o sa`ti fiu mereu alaturi si orice ai face (absolut orice) nu voi putea sa incetez sa`ti fiu prietena.

Iubire, te iubesc din suflet!
La multi ani!