Ce te face sa te simti bine?

O melodie care imi rasuna in creieri perioade indelungate de timp, pe care o ascult la infinit si de care nu ma satur niciodata. Un apus de soare incredibil, care imi apare la fereastra si pe care nu am cum sa il ignor - lumina ma invadeaza cu disperarea vietii care i se stinge. Pentru azi. Maine soarele va fi din nou viu si lucios pe cerul prea mare pentru noi. O carte buna, pe care nu o pot lasa din mana. O prajitura dulce, impartita cu cineva drag. O zi ca cea de azi, calda si aurie, de toamna, intr`o iarna bezmetica, ce nu stim ce vrea de la noi. Un cuvant de incurajare spus cuiva care avea nevoie de el. O strangere de mana atunci cand nu mai pot. Cineva care sa ma tina in brate atunci cand plang. Un zambet pe care il simti ca iti infloreste in coltul buzelor. O amintire draga, la care te intorci mereu si mereu si mereu. Hartia alba. Stilourile si mirosul de cerneala. Scrisorile. Marea. Un film de animatie. O calatorie cu trenul. Tramvaiul pe care l`ai ratat in statie, dar datorita caruia te`ai intalnit cu un prieten vechi. Momentul in care, obosita, ma ascund sub paturi si ma pregatesc sa alunec in vis. O mana prin parul meu. Mirosul de brad. Si de iasomie. Si de magnolie. Si de primavara. Aerul rece. Un om de zapada. Un cadou neasteptat. Frunzele de toamna. Norii albi, pufosi. Vata de zahar. Pietrele. Gandul tau nebun care imi trece fugar peste ochii adormiti. O privire calda. O gluma buna. Un joc de cuvinte. O replica inteligenta si amuzanta. Un fular colorat. O floare pe care o primesti atunci cand nu te astepti. O cana de vin fiert cu nuca. Sau o cana ce ceai cu miere si scortisoara. Un ceai. Oamenii. Muntele. Viata.

Suflete în derivă

Fănel, pe numele lui de botez Ştefan Apetrinei, era un bărbat la vreo treizeci de ani care în viaţa lui nu cunoscuse niciodată plăcerile carnale. De mic crescuse într-o familie religioasă, cu reguli stricte în ceea ce priveşte relaţiile intime cu o femeie. În viziunea părinţilor, femeia nu era decât o unealtă a diavolului, menită să-i ducă în ispită pe bărbaţii slabi şi fără apărare. Numai simplul fapt de a privi o femeie, cu formele dezgolite, îl făcea pe Fănel să-şi plece ochii în pământ, ruşinat de gândurile păcătoase care nu-i dădeau pace inimii. Şi totuşi, fără să ştie cum, Mioara, vânzătoarea de la non-stop-ul de lângă şcoală, îl făcea unoeri să-şi piardă cumpătul şi să simtă fiori în întreg corpul, atunci când îl întreba:„Cu ce te servesc azi, Fănele?”. El îngăima un neînţeles „Lumânări”, plătea şi ieşea repede din magazin, ca nu cumva Mioara să aibă timp să-i mai adreseze şi altă întrebare. Apoi se oprea în livadă, după pruni, şi stătea ore în şir, spionându-i fiecare mişcare şi fiecare zâmbet pe care ea îl adresa clienţilor de peste zi. Mioara nu era o frumuseţe, aşa cum văzuse el într-o revistă pe care poştaşul o lăsase din greşeală pe veranda casei sale, în loc de cea a vecinului Grigore. Avea pistrui pe faţă, buzele subţiri, niciodată date cu luciu, părul roşcat strâns în coamă de cal la spate şi ros la vârfuri, era scundă şi cu semne accentuate de obezitate. Dar senzaţia pe care o avea la vederea ei nu se compara cu nimic altceva. Se bâlbâia când se aflau faţă în faţă, îi evita ochii verzui, cu nuanţe de gri, tremura şi se înroşea, ca un adolescent. Apoi brusc îşi amintea sfatul mamei, fanatică înrăită împotriva femeilor, pentru care toate nu erau decât "curve care vor să-şi bată joc de mintea, sufletul şi averea bărbaţilor". Aşa se făcea că, în fiecare sâmbătă când venea să cumpere lumânări pentru biserică, Fănel pierdea ore întregi, ascuns în livada şcolii. Noaptea, strâns în pat cu plapuma, şi-o imagina pe Mioara cum îi atinge degetele în momentul în care îi întindea banii peste tejghea, cum îi simţea pielea catifelată a palmelor. Frisoane cumplite îl măcinau şi se trezea dimineaţa în zori transpirat, alb la faţă, de îi aduseseră părinţii până şi doctorul, de teamă să nu aibă cumva vreo boală nimicitoare. Avea o boală, a iubirii, care îi sfârteca sufletul în fiece secundă care trecea departe de Mioara. Nu avea însă pe nimeni căruia să-i împărtăşească emoţiile sale. Părinţii, cu atât mai mult, nu l-ar fi putut înţelege şi l-ar fi blamat pentru intenţia de a păcătui, fie şi numai cu gândul, împotriva Domnului, păstorul celor pământeşti. Dar astăzi Fănel avea alte gânduri: voia să-i mărturisească Mioarei iubirea lui ascunsă, şi să fugă cu ea în lume, undeva, unde să nu-l mai poată ajunge niciodată muştruluiala şi vorbele de ocară ale mamei. Şi dacă Dumnezeu îl va pedepsi poate pentru îndrăzneala lui, o să suporte povara mai degrabă decât viaţa fără femeia care îi făcea sângele să pulseze în vene. Ascunse repede lumânările în scorbura unui prun şi, când o văzu că vine pe cărarea dinspre şcoală, îi aţinti calea. "Seara bună, Fănele. Ce faci aici, nu eşti la liturghia de seară?", zâmbi ea, uitându-se la ceas. Fără vreun alt răspuns, Fănel se năpusti asupra ei, o lipi cu spatele de gard, şi îşi împreună, stângaci, buzele de buzele ei, aproape muşcându-le. Îşi puse mâinile mari şi butucănoase peste sânii firavi, care se zbăteau în strânsoarea bluzei, şi îi apăsă atât de puternic încât, pentru o clipă, Mioara crezu că se sufocă. "Fănele, dă-mi drumul, că o să spun la toată lumea în sat ce pervers eşti. Sunt fată mare, nu curvă, ca altele...". Brusc, mintea lui Fănel se înceţoşă şi chipul Mioarei începu să se deformeze, luând locul chipului mamei sale, schimonosită de vorbe care îi aduceau în auz păcatul suprem al preacurviei: "Fănele, nu-i da drumul, că o să spună la toată lumea în sat ce pervers eşti. Nu e fată mare, e curvă, ca toate celelalte...". Mâinile se strânseră în jurul gâtului Mioarei şi, deşi fata nu mai răsufla, Fănel o lovi cu capul de stâlpul gardului, până când sângele păcătos ţâşni, împroşcându-i faţa. Îi dădu drumul în buruienele înalte, merse grăbit la scorbura prunului să-şi ia lumânările şi o porni spre biserică. Liturghia începuse de jumătate de oră. Era sărbătoarea de Sfânta Maria.


sursa : http://newmindtm.blogspot.com/

Ce`am facut?

M`am relaxat, am lasat timpul sa`mi spele ranile si sa`mi duca gandurile rele departe. Am renuntat sa`mi fac rau, am uitat sa plang, am incetat sa ma uit in jur. Exist eu si cei pe care ii iubesc PUNCT. Am luat cei 18 ani si mi i`am trecut in buletin (doar acolo). Mi`am strans toate amintirile, le`am legat cu o sfoara si le`am pus cu grija de`oparte astfel incat nimic sa nu le pateze sau sa le strice. Am invatat multe in ultimele luni, iar ceea ce consider eu ca a fost cel mai important e ca daca nu sti cand sa te opresti (din orice) ajungi nu tocmai bine. Din fericire eu nu am problema asta si sunt mandra de mine. Ma bucur enorm ca am fost in stare sa invat singura! da,singura! ... chiar puteam deveni ORICE FEL de persoana. Iar tie, inger, nu pot decat sa`ti multumesc mereu!

http://omulpacii.wordpress.com/ Despre articolul "Egoismul la parinti"

Da! aprob tot ce a spus bunul meu prieten si continui cu specificarea ca nu generalizez si ca STIU ca exista si alt fel de parinti, deci eu ma adresez doar celor care se regasesc in aceste randuri.

Sunteti egoisti pentru ca nu ascultati! Nici macar nu incercati sa va intelegi copilul si Doamne ca numa` el stie ce simte si cat de intens simte schimbarile aduse de adolescenta si de tot ce ia amploare in jurul lui. Voi, parinti, intelegeti odata ca ati trait alte vremuri si nu aveti de unde sa stiti. Asa ca aplecati urechea si ascultati bine ce spune "al/a mic/mica". Sa va arat cat suntem de diferiti? Pai e simplu. Spre exemplu, daca eu vad pe strada un tip cu creasta rosie in cap spun "ce tare" sau poate nici nu`l observ. Daca un parinte il vede ce spune "Doamne ce lume nebuna". Pe mine nu ma impresioneaza doi gay tinandu`se de mana in public, o mama isi face cruce si scuipa in san. Pe mine nu ma intereseaza ce crede lumea despre mine si nu`mi traiesc viata in functie de barfele vecinilor, in schimb ei... se feresc mereu sa nu intre in gura lumii. Nu ma intereseaza nimic despre nimeni atata timp cat nu ma afecteaza!

Nu ai de unde sa sti ce`i mai bine pentru copilul tau daca nu`l cunosti, si nu ai cum sa il cunosti daca nu il asculti! Mi se pare normal ca, copiii sa faca greseli pentru ca sunt la varsta la care invata, dar asta nu inseamna ca trebuie sa`i indepartezi sau, vezi doamne sa nu mai vorbesti cu ei (pentru ca da, exista parinti care`si pedepsesc copii tratandu`i cu indiferenta, in loc sa le explice si sa`i invete...pai nu te supara dar cine e copil in situata asta?!) Lasati`va copilul sa faca ce simte pentru ca e viata lui si trebuie traita de el dupa bunul lui plac nu dupa al vostru!

Frica de/pentru/cu mine

Cat mi`as dori sa fi langa mine atunci cand mi`e greu, cand sunt confuza si speriata... Sa ma linistesti si sa ma convingi ca va fi bine. Am nevoie de sfaturile tale, de felul tau unic de a ma face sa fiu ok din nou. Imi e atat de dor incat incerc sa evit sa ma mai gandesc... ma mai ia valul cateodata si atunci ma doboara din nou. Dar valul trece de fiecare data, oricat de mare ar fi, si ma lasa uda, intinsa pe nisip, pentru a ma usca la soare.

Mana mi`a amortit pe tastatura si nu mai vrea sa coopereze... la ce bun? in final nu sunt decat litere tiparite!

Partea aceea de suflet vrea sa fie singura pentru o vreme... luati reflectoarele de pe ea si ignorati`o.

Intr`o zi voi pleca in cautarea ta

Si voi lasa lumea sa`mi piarda urma

Imi vei recunoaste vocea si ma vei chema,

Uitand de corzile vocale, prea tare voi striga

Iti voi ramane aproape

Fara ganduri si fara “poate”.

Sa se stinga luna in noapte ,

Sa se aprinda`n lume toate

Sa vina gramezi de ploi

Si vanturi peste noi.

Nimic nu ne desparte

Si lumea nu se mai imparte

Unul de altul sa avem parte

Si impreuna vom creea arte.

Vom scrie propria carte,

Pentru ca povestea e aparte.

Dar inca esti departe…

La dublu

Se simtea o tensiune negativa in aer de cateva zile, deja. E clar… Subconstientul ei, spre deosebire de ea, stia, simtea si se zbatea in carapacea lui. Auzise si ea ceva agitatie acolo sus, dar era sigura ca face zarva pentru nimic asa ca nu l-a luat in seama. Probabil ca ar fi zbierat la ea daca ar fi putut… dar nu-i ramanea decat sa se invarta nervos in cerc. Inainte de a-i fi adusa vestea care nu era nici o noutate pentru el, s-a inteles cu Somnul si l-a convins sa-i trimita o imagine a unui viitor neimplinit. Credea ca isi va ajuta “stapana” cumva… Apoi, pe cat de frumos a visat, pe atat de nemilos a fost trezita la o realitate pe care nu credea s-o cunosca vre-odata. A fost de ajuns o conversatie de cateva secunde pentru a o dobori la pamant. Rauri croite din lacrimi necontrolate izbucneau din ochii si sufletul ei. Era ratacita in propria-i persoana. Nu putea gandi, creierul ei ignora cu desavarsire tot ce a auzit. Nu se puteam calma si tot ce-si dorea era sa se intorca in visul ei. Nici vorba de asa ceva, asa ca nu avea altceva de facut decat sa se lupte cu ceea ce ii iesise in cale. Dar ea pierdu-se o parte din ea, odata cu pierderea celui care o indruma mereu, ii era frate, prieten si suflet pereche(lucru pe care l-au descoperit amandoi prea tarziu). Cum te lupti cu asa ceva? Imaginile, vorbele, gandurile si hohotele de plans din urmatoarele zile nu erau altceva decat sare aruncata peste rana ei proaspat deschisa. Timpul nu a asteptat pe nimeni, de ce ar face o exceptie pentru ea? Au trecut luni multe si grele pana cand a fost capabila sa se uite spre cerul senin si sa inlocuiasca ochii inlacrimati si plini de durere cu un zambet cald.

Stie ca el o iubeste si ca o va astepta cu bratele deschise, si mai stie ca acum trebuie sa-si traiasca viata dublu.

Mereu!

Ai plecat in necunoscuta departare

Poate langa mare,

Poate langa soare

Sa fie doar visare?

Si realitatea care-i, oare?

Singur sa fi mereu,

Sigur ti-e greu.

Dar eu… ce sa face eu?

Iti dau sufletu meu

Sa sufere in locul tau

Iti las inima mea

Sa o inlocuiasca pe a ta.

Si daca tot te doare…

Ia reteta urmatoare:

Pierde-te in a ei imbratisare,

Ofera-i o floare,

Canta-i o culoare,

Arata-i o carare

Du-o spre stele,

Invat-o sa spere

Deseneaza-i anotimpuri

Cucereste-o cu nimicuri

Iubeste-o mereu,

Asa cum te iubesc eu.

Stiu ca ma minti...chiar stiu.

Cum si cand incepem sa mintim?

Inca din copilarie, descoperim ca parintii, colegii, prietenii, pot fi manipulati daca apelam la mici minciuni care tin de comportamentul sau de atitudinea noastra. Conform unor cercetari recente, se pare ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire si ca s-au evidentiat chiar anumite zone ale creierului care se activeaza atunci cand spunem o miniciuna sau cand avem un comportament inselator. Disimularea face parte din conditia umana.

„Omului i s-a dat o limba cu care sa poata vorbi si cuvinte cu care sa poata sa isi ascunda gandurile.”Proverb unguresc

Invatam foarte devreme sa apelam la minciuna. Chiar de cand suntem mici. Mai mult, concluziile a doua studii recent publicate de Psychological Science sunt ca, la sugestiile parintilor, copiii de numai trei ani sunt deja in masura sa isi ascunda dezamagirea in fata unui cadou urat si sa multumeasca politicos cu surasul pe buze.

Evident aici nu este vina copiilor, ci a parintilor, care in loc sa sustina copiii in a fi sinceri, sustin perpetuarea minciunilor si dezvoltarea unei personalitati artificiale - pana la urma asa este asigurat succesul in societate, prin mici sau mari pacaleli. Si exact acesti “mincinosi in miniatura” isi vor croi un drum mai bun in viata, sustin autorii cercetarii de la Universitatea din Oregon.

„Minciuna are functiile ei normative, ca si patologia sa. La fel si adevarul.” Arnold Goldberg

Intelegem de mici ca a spune minciuni este un comportament util din punct de vedere social, ne permite sa avem relatii bune cu toata lumea si, ulterior, vedem cum societatea chiar incurajeaza comportamentele mincinoase - prin minciuna poti uneori sa obtii posturile cele mai bune pe scara sociala. Nu intamplator copiii cei mai abili in a-si masca emotiile s-au dovedit a fi copiii unor parinti cu tot atata putere “de control”, diplomati si de succes.

Ce inseamna ’’a minti’’

„A minti spre folosul tau e o inselaciune, a minti spre folosul altcuiva e o frauda, a minti pentru a dauna e calomnie; dintre toate soiurile de minciuna, acesta e cel mai josnic. A minti fara folos nici paguba pentru tine sau pentru altii nu este a minti: nu e minciuna, e fictiune.” J.J. Rousseau

Minciuna apare dintr-o varietate de motive, unele cu intentia constienta, altele fara. A minti inseamna, prin definitie, a insela, a amagi, dar nu toate formele de inselare inseamna minciuna. Limbajul minciunii este de cele mai multe ori complex si creaza confuzii, in functie de insasi natura subiectului.

Si, stim cu totii, cam toata lumea minte. Incepand de la banala afirmatie ”Vai, draga, cat de bine arati azi!”, care poate sa fie o minciuna nevinovata, pana la minciuni care au un scop bine definit, pentru atingerea caruia se apeleaza la inventii de natura psihologica sau medicala.

Dar hai sa vedem ce inseamna, conform dictionarelor, ’’a minti’’ si cateva dintre definitiile minciunii, inclusiv in forma sa patologica:

A minti

• A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul.
• A induce in eroare pe cineva; a insela.

Minciuna

• Deprindere de a minti.
• Inselaciune, viclesug.
• Fictiune, nascocire, plasmuire.
• Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar.
• Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire; ’’Ce-i in mana nu-i minciuna’’ - nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur.

Exista multi factori care ne influenteaza comportamentele si care pot predispune o persoana sa minta; asa cum spuneam, toata lumea minte - diferenta este in frecventa, scopul si gradul in care se minte.

De ce unii mint, in situatii in care adevarul le-ar fi mult mai de folos? Se pare ca in situatii de acest gen, continutul minciunii nu este asa de important ca simplul fapt de a minti. Exista minciuni ocazionale, la care cu totii apelam, mai mult sau mai putin constient si, de asemenea, minciuni atat de frecvente, incat duc la un comportament compulsiv care afecteaza intreaga personalitate – si aceasta este forma extrema a minciunii, expresia unei patologii psihologice.

Forma extrema a minciunii, cunoscuta sub numele de “pseudologie fantastica”, este o tendinta de a minti a unor persoane inteligente, care duc lipsa de atentie si care cauta sa fie protagonistele unei povesti, pe care ajung sa o creada si ele. Referitor la aceste persoane, psihologii spun ca nu este vorba despre un creier bolnav, ci despre un comportament imatur, ce se poate agrava si poate ajunge sa creeze o viata falsa.

Mincinosul patologic ajunge sa creada minciunile pe care le spune, ajungandu-se, incet dar sigur, la o problema grava de personalitate: stima de sine scade treptat, are nevoie de interesul altor persoane, pe care il castiga spunand povesti atractive; cand este descoperit, poate chiar sa se imbolnaveasca din punct de vedere psihic si mai rau, sau sa inventeze alte situatii, alte personaje, pentru a starni interesul celor din jur si a atrage din nou atentia lor.

Psihiatria descrie mitomania ca:

• Tendinta constitutionala de a altera adevarul, tendinta la fabulatie, la minciuna si la crearea de fabule imaginare;
• Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta, nu este deci doar actiunea de a fabula sau de a minti, ci este o veritabila constitutie, un tip de dezechilibru care determina individul sa elaboreze in permanenta relatari de evenimente si de acte care nu au avut loc, dar despre care celalalt este facut sa creada ca autorii relatarii au fost martori si actori, descriindu-se, in general, intr-o pozitie avantajoasa.

Oameni diferiti spun diferite tipuri de minciuni din diferite motive. Afirmatia in sine pare sa fie un truism. Fiecare persoana tinde sa aibe o maniera proprie in care gestioneaza „adevarul” sau ceea ce considera a fi adevarat. Este vorba nu doar despre comunicarea inselatoare cu ceilalti, dar si despre maniera in care ne auto-dezamagim. Personalitatea este importanta in determinarea acestor tipare sau moduri de a-i insela pe altiii si de a ne insela pe noi insine, iar stilul in care o facem este un aspect al personalitatii fiecaruia.

Se minte pentru a fi acceptat, pentru a avea succes. Pentru a obtine avantaje in munca, pentru a scapa de necazurile vietii cotidiene, pentru a evita controale si critici, dar si pentru a nu crea neplaceri: minciunile in scopul binelui.

Din punct de vedere evolutiv, se spun minciuni mai ales pentru a-ti salva viata. Un studiu care urmeaza sa fie publicat curand in “Journal of Nonverbal Behavior”, efectuat de Luigi Anolli, arata ca “minciunile altruiste” se spun mai ales partenerilor, rudelor si prietenilor, in timp ce minciunile “egoiste”, care fac rau aproapelui, sunt spuse strainilor.

Sinceritatea – norma a conduitei sociale sau tabú social?

„Si in fond, ce este o minciuna? Adevarul mascat…” Lord Byron

La unele popoare minciuna are un rol social mai important decat la altele. De exemplu, in cultura chineza, bazata pe armonie si imagine, copiii sunt invatati sa minta inca de la gradinita, pentru a intari legaturile de grup, iar a spune adevarul este considerat un comportament prostesc. De altfel, pentru orientali in general, a fi sincer poate constitui o incalcare a conduitei sociale.

Si daca la musulmani inselatoria este condamnata de Coran, minciuna prin omisiune, lucrurile nespuse din pudoare sunt la mare pret, iar a-l intreba pe un barbat ce mai face sotia lui este o ofensa grava.

In sistemul occidental, adevarul reprezinta o valoare numai la nivel teoretic. A fi cinstit nu inseamna sa spui adevarul in orice ocazie si cu orice pret, ba chiar, in opinia psihologilor, capacitatea de a tine un secret este chiar o dovada de maturitate si independenta - doar copiii ii povestesc totul mamei, adultii mai stiu sa si taca.

“Calitatile obligatorii” ale mincinosului

„Mincinosul are nevoie de memorie buna.” Pierre Corneille

O echipa de cercetatori din Pennsylvania a descoperit ca, atunci cand omul minte, sunt activate alte parti ale creierului decat atunci cand spune adevarul, activitatea cerebrala se intensifica in zonele responsabile cu inhibarea reactiilor (autocontrol), monitorizarea erorilor si concentrarea atentiei.

Realitatea este urmatoarea: creierul nostru este pregatit sa spuna intotdeauna adevarul, in timp ce pentru a minti trebuie sa se organizeze si sa actioneze ca in fata unei solicitari neprevazute.

Mincinosul trebuie sa aibe o atentie distributiva foarte bine dezvoltata, sa retina minciunile si circumstantele in care a mintit, si chiar isi dezvolta abilitati de a minti cu naturalete maxima, incat pentru persoana mintita, totul poate deveni extrem de confuz, mai ales ca se poate minti cu o privire, se poate minti cu un gest, se poate minti cu un cuvant. Si totusi… “Ulciorul nu merge de doua ori la apa – ori se sparge, ori se crapa”, spune un vechi proverb romanesc.

Mint si animalele sau doar oamenii?

“Minciuna - o strategie pentru a obtine acel ceva in plus pe care crezi ca nu il poti obtine spunand adevarul.”

A te preface este lucrul cel mai natural cu putinta dar, mai mult, nu este o prerogativa exclusiva a fiintelor umane, copii si adulti, ci si a lumii animale. Cercetarile asupra comportamentului animalelor (etologie si sociobiologie) sunt instrumente foarte utile in intelegerea rolului instinctelor in cadrul diferitelor specii. Aceste cercetari ne permit o intelegere mai buna a functiilor de baza ale creierului care ar sta la baza comportamentelor umane.

Studierea comportamentelor inselatoare la animale pot avea importante implicatii in evidentierea factorilor care influenteaza diferitele tipuri de minciuna la oameni, fie de natura verbala, fie non-verbala.

Minciuna este o strategie atat de veche incat cercetatorii scotieni Richard W. Byrne si Nadia Corp, care au studiat grosimea scoartei cerebrale a primatelor, au datat-o din perioada raspandirii marilor maimute pe Terra, in urma cu 12-14 milioane de ani. Pe masura ce volumul scoartei cerebrale a crescut creierul “s-a specializat” in minciuna.

Exista maimute extrem de abile in a insela. Iata un exemplu: un babuin (mascul) a prins o antilopa pe care nu ar fi vrut sa o imparta cu femela. Femela insa, mai abila, i-a distras atentia prin mijloce „feminine”, a inceput sa-l alinte si sa-l mangaie pana cand el a uitat cu totul de prada, apoi i-a furat prada si a fugit. (Lewin 1987)

Pinocchio sau pericolul „mastilor”

Conform lui Harry G. Frankfurt, profesor de filosofie la Universitatea Princeton, “On Bullshit”, aprofundeaza tendinta omului de “a spune gogonate”: nascociri sau literalmente “minciuni sfruntate”, care sunt mai rele decat minciunile simple, “deoarece mincinosul ignora deliberat adevarul, dar il cunoaste. Cel care spune minciuni sfruntate, in schimb, nu este interesat de adevar”.

Faptul ca omul a devenit atat de bun in a turna minciuni, in opinia lui Frankfurt, este in functie de traiul intr-o societate democratica “marketing-oriented” - orientata spre economia de piata. Totul depinde de asa-numitul “control inhibitor”, cu alte cuvinte de capacitatea de a tine in frau limba la momentul oportun si de a inlocui prima reactie instinctiva, de obicei negativa, cu una mai diplomatica.

Asa cum relateaza revista Scientific American, psihologul american Robert S.Feldman a filmat in ascuns studenti de la Universitatea unde preda, Massachusetts Amherst, in timp ce vorbeau cu un strain si apoi le-a cerut sa analizeze inregistrarile si sa dezvaluie cate minciuni au spus in cursul intalnirii: 60 la suta au recunoscut ca au mintit cel putin o data in zece minute de conversatie. Atat fetele cat si baietii au spus minciuni cu aceeasi frecventa. Dar, a remarcat Feldman, fetele pentru a-l face pe strain sa se simta mai in largul sau, iar baietii pentru a lasa o impresie buna.

Toti avem un Pinocchio in noi, un „copil interior al trecutului” si e indicat ca acest copil interior sa fie asumat si acceptat. Situatiile care au generat acest Pinocchio interior trebuie analizate si evaluate, intelese, prin alinarea durerii copilului si prin absorbirea constienta a invataturii pe care ne-a oferit-o lectia respectiva.

Astfel, situatiile mai putin favorabile nu vor fi sterse, nu stergerea trecutului trebuie sa apara, ci amplasarea acestuia intr-un context mai larg, in care compasiunea, asumarea acestei fatete a personalitatii vor formeaza un nou cadru de referinta pentru vechiul tipar – iar prin aceasta, il transformam pe acel Pinocchio interior si ii vom zambi cu intelegere.

Cand ocolim adevarul negam, de fapt, o parte din fiinta noastra, evitam sa ne prezentam asa cum suntem in realitate si, mai mult, esuam „cu succes” in a-i face pe ceilalti sa aibe incredere in noi.

Simpaticului personaj al lui Collodi, Pinocchio, ii crestea nasul atunci cand spunea o minciuna. Pana la urma, intr-o dimineata, papusa din lemn, preschimbata in bine, s-a trezit ca a devenit un vioi, frumos si inteligent baietel cu ochii albastri. Oamenii care ajung prizonierii propriilor neadevaruri se pot trezi ca nu-si mai pot recunoaste chipul atunci cand, intr-o dimineata, se privesc in oglinda.

A-l re-cunoaste in noi pe Pinocchio, inseamna si sa ne constientizam ‘’umbra'’, adica acea parte din noi pe care o negam, nu o acceptam dar care iese la suprafata chiar cand nu te astepti.

Umbra asta e de fapt ‘’sacul'’ mare pe care il tragem dupa noi prin viata si contine de obicei cam tot ce au reusit altii sa reprime la noi (ce nu le-a placut parintilor la noi, lucruri considerate in general neacceptate de mediu - cu toate ca vocea noastra interioara ne indeamna sa le facem, nu sa le evitam…) dar si impulsuri sau emotii naturale de care ne-a fost vreodata rusine.

Umbra contine toata energia vitala a copilului interior si care a fost catalogata de altii drept revolta, sexualitate, emotie etc. - si chiar nevoia de odihna, de visare cu ochii deschisi, care este posibil sa fi fost criticate si catalogate de catre altii drept lene…

Sacul personal al fiecaruia contine un amestec diferit de ‘’fructe interzise'’, desi uneori putem avea o umbra comuna cu alte persoane. A-ti constientiza „umbra” inseamna de fapt a merge mai departe si a fi in contact cu tine.

Acum ca e clar pentru tot prostu, sa zic asa, cum sta treaba cu mintitu... eu vreau sa te intreb de ce ma minti...mai ales ca sti cat de mult inseamna pt mine sa fi sincer/a cu mine. Si sti ca (te) simt... si proasta fiind, am cautat sa vad daca ma insel cumva; si normal ca m`ai mintit, am avut dovada in mana. N`am putut sa`ti spun atunci, si nici chiar in zi de azi nu am putut sau nu am avut curajul sa`ti spun. Probabil pentru ca mi`e frica de o cearta inevitabila deviata de acest subiect; si sunt sigura ca daca iti spun ce ma macina o sa fiu de`a dreptul suparata pe tine... of si nu vreau sa fiu. Prin urmare... ma mint in continuare ca nu m`ai mintit (chiar daca am vazut alb pe negru ca asa e) doar pentru a ignora cu desavarsire un motiv de disputa intre noi. Undeva in idiotenia mea iti gasesc scuze, gandindu`ma ca poate TOTUSI nu e asa cum am vazut eu si POATE aveai tu un motiv bun sa faci ce`ai facut, si sa`mi ascunzi asta. Am nevoie de sufletul meu...am nevoie sa`i spun tot... cu lux de amanunte si sa ma ajute, sa ma linisteasca si sa ma indrume! Ce sa ma fac...? daca se intampla ceva si o sa izbucnesc? ce sa fac? ce sa fac? ar trebui sa`i spun si s`o rezolvam nu? dar nu vreauuu!!! stiu ca daca o spun cu voce tare o sa ma supar in adevaratul sens al cuvantului si nu vreau! ntz!! sa nu mai minti! sau fa in asa fel incat, chiar daca te simt, sa nu mai gasesc chestii care sa`mi confirme ca am dreptate. Nu ma lasa sa ma indepartez de tine...

Minte`ma... dar minte`ma frumos.

El si Ea

EL imi acapareaza gandurile, ma invaluie, ma ia cu EL si ma duce departe de haosul meu. Ma face sa plutesc printre vise, dorinte, amintiri si stele. Uit de mine si de oricine. Uit sa simt lumea din care fac parte pentru ca prefer lumea NOASTRA. La fel si tu, te indepartezi de lumea ta, vi sa ma iei de mana, si iata`ne! Am ajuns acolo unde avem voie sa stam impreuna, doar noi doi. Undeva la mijloc. Iar apoi realizez ca EA ma tine de mana. Ma simte. Ma intelege. Stie unde sunt si ma lasa sa`mi traiesc momentul. Uneori ma vede ca zambesc si se bucura. Nu ma critica. Ma asteapta. Stie ca mereu il iubesc mai mult si nu se supara.

Maresc pasul ca sa nu raman in urma. Timpul nu ma lasa sa ma odihnesc deloc. Ma ia intotdeauna prin surprindere si imi rade in fata. Sunt obosita si ma doare tot. Incep sa ma masez, complet nedumerita si imi notez sa merg la medic, sa vad daca nu e ceva despre care trebuie sa`mi fac griji. Sunt sigura ca e vorba de inima mea, care fie solicita mai multa atentie, sau e atat de plina de chin, incat trebuie sa imprastie durerea in tot corpul, pentru a se alina. Fiecare muschi care se zbate corespunde durerii pe care o simt in interior.

EL e lumina mea. EL ma face sa merg mai departe si sa`i arat ca pot. Stiu ca pot pentru EL. Si EA... nu ma lasa sa uit sa traiesc si in realitatea mea. EA e cea de la care aud acum cuvinte de incurajare si alinare. EA ma strange tare si parca ar vrea sa`mi ia durerea. Stim amandoua ca nu poate, dar EA incearca neincetat. Poate o sa reusesca intr`o zi. Iar in acea zi o sa`i datorez fericirea. Nu ii spun, dar EA stie cat de mult inseamna pentru mine, ii arat si ea simte ce vreau sa stie.

Prietenul nevazut

In zilele noastre, poluarea, sub toate formele sale, a ajuns la cote alarmante. Modalitatile sunt dintre cele mai diverse. Fara sa vrem sau sa stim, ne-am "imprietenit” cu ea, convietuim si chiar facem echipa buna impreuna. "Simbioza om-poluare”. Ne "poluam" unii pe altii si, poate este doar o parere,   s-a creat o simbioza om - poluare. Dar ce facem? Ne infratim cu inamicul? Va mai amintiti oare ca era vorba de legatura om - natura, din care noi, fintele umane, ieseam cei mai castigati (aer curat, oxigen, apa, pamant pe care sa-l exploatam, biodiversitate si alte resurse), de care ne-am folosit si ne folosim bucurosi ca de niste daruri "gratuite" si inepuizabile de la mama Natura. Si, dintr-odata, pare-se ca aceasta legatura s-a mai schimbat si, nemultumitori, intoarcem spatele acestor bogatii naturale, vitale. Un scenariu al unei zile obisnuite ne va demonstra afirmatia "simbioza om - poluare". Te trezesti dis-de-dimineata si deschizi fereastra asa cum este bine si sanatos, pentru a lasa aerul curat sa-ti invadeze camera... Stupoare!!! Concentratia de azot prea mare din aer a ajuns sa fie detectata si de un pusti care se pregateste sa plece la scoala devreme si care stie inca de mic de la parinti sau din auzite ca in orasul sau exista Combi-natul Chimic X, care nu respecta aproape deloc normele privind protectia mediului si prefera sa plateasca amenzi (convenabile in ceea ce priveste cuantumul), in locul retehnologizarii sau investirii in aparatura ecologica... Si uite asa ti-ai "aerisit” plamanii si camera cu ce s-a putut si nu cu ce ti - ai fi dorit. Apoi mergi in bucatarie si iti pregatesti micul dejun: cateva feliute de salam invadat de E-uri (care mai de care mai pretentioase doar ca nume!), un iaurt (plin de amidon si de gelatina), cafea sau poate un suc natural 100% - vorba vine... Daca esti fumator, savurezi cu un nesat teribil tigara mult asteptata ca pe o izbavire, autopoluandu- te de dimineata, ca sa incepi cu bine ziua. Ba mai grav, ii obligi si pe cei cu care convietuiesti sa inhaleze fumul tau, realizand astfel o poluare pasiva a acestuia mult mai grava, in timp, decat fumatul activ. Noroc cu noile prevederi legale care impun o serie de restrictii in privinta fumatului!!! Termini micul dejun si fuga, fuguta la masina, caci mersul pe jos nu mai este prea agreat si a devenit aproape o corvoada pentru omul modern. Bagi cheia in contact, pornesti si pleci! Gazele de esapament isi fac si ele datoria si "participa” cu o cota de poluare de bun-simt - in sensul de a-si face simtita prezenta. Si uite asa incepe o noua zi... Zumzet de masini si de claxoane, toti dorim sa ajungem la serviciu, la scoala sau la gradinita si ne poluam fonic, unii pe altii, inca din zori.

Capcana din calculator. Ajungi la birou, dai civilizat “buna dimineta” colegilor si deschizi calculatorul atat de indispensabil in zilele de azi. Si lucrezi, iar lucrezi, poate chiar si fara ecran de protectie, si radiatiile nemiloase te patrund si se acumuleaza cu fiecare ceas, cu fiecare zi, cu fiecare saptamana. Mai faci si cateva zeci de copii la xerox si il incingi bine de tot, iar biroul parca sta sa ia foc de la atatea "emanatii”. Pleci de la birou si poate vrei sa mergi la o terasa. Dai iar mana cu poluarea (bat-o vina!). Poluat e aerul pe care il inspiri (terasa e plasata pe un trotuar, doar ca e ingradita de copacei artificiali ca sa "mimeze” natura); poluat este aerul si de la fumul de la vecinul de masa si tot asa... Ajungi acasa si o iei la rand cu indeletnicirile... Vrei sa mananci, pentru ca avem nevoie si de proteine, dar ce? Daca-i carne de pui e "AVIARA”, daca e peste are "FOSFATI”, si uite asa, incet, incet, dupa ce ai mai vizionat un film si ai salvat in memorie doza de violenta si de agitatie, te indrepti spre vastul dormitor ca sa te odihnesti dupa o zi de munca si activitate. Deschizi iar geamul si inspiri un aer poate putin mai curat ca dimineata si mai rece... Si tot asa, zi de zi, primesti in dormitorul tau si in viata ta, cu fiecare clipa, o farama de poluare azi, o alta maine... Asa-i ca ti-ai gasit un prieten? Sau n-ai stiut?

( Lect. univ. drd. Angelica Cobzaru, Univ. "George Bacovia” Bacau)

Free Hugs!

De căte ori nu ţi-a lipsit o îmbrăţişare ? De câte ori nu te-ai simţit cel mai singur om de pe planetă ? De câte ori oare , nu ţi-ai dorit sa fi îmbrăţişat de un prieten , de o prietenă , de iubită , de iubit , de mamă ,de tată , de oricine ? De câte ori nu ţi-ai dorit o îmbrăţişare gratis , fără sa fie condiţionată de ceva anume , sa fie o îmbraţişare sinceră ? De câte ori .. ? Şi întrebările ar putea continua.

O îmbrăţişare sinceră nu costă nimic , dar totuşi este atât de “scumpă” , o îmbrăţişare sinceră nu ţine decât 5-6 secunde dar te face sa te simţi îmbrăţişat de zeci de ore .

Uneori ai da orice.. sa fi îmbrăţişat(ă) de un el, o ea , atunci cand acea îmbrăţişare este sinceră , gratuită . Este mai presus de orice , de bani , este mai importantă decât o vedem noi de obicei , devine imposibil de înlocuit atunci când ea lipseşte , de aceea îmbrăţişează-ţi bunicul , bunica , vecina , vecinul , tatăl , mama, iubitul , iubita , persoanei respective i-ar putea lipsi îmbrăţişarea ta..

Campania “FREE HUGS” este una din cele mai răspândite campanii de acest gen de pe mapamond , fiind derulată în peste 80 de ţări , printre care , de câţiva ani şi în oraşe din Romania cum ar fi Timişoara , Iaşi sau Craiova .

Prima “Imbrăţişare gratuită” a fost iniţiată de australianul Juan Mann , în anul 2004 , care povesteşte începutul acestei minunate campanii :

“Locuiam in Londra cand viata mea a avut o turnura radicala si a trebuit sa vin acasa. Cand am ajuns in Sydney, tot ce aveam era o geanta plina de haine si o lume plina de probleme. Nimeni nu m-a intampinat la sosire cu Bun venit si nu am putut suna acasa. Am ajuns un turist in propriul meu oras.

Stand acolo la terminalul de sosire si privindu-i pe ceilalti pasageri cum isi intalneau prietenii si familia care-i astepta deja, cu braje larg deschise si fete zambitoare, imbratisandu-se si razand, am dorit si eu ca sa existe cineva care sa ma astepte si pe mine. Cineva care sa fie fericit sa ma vada. Sa imi zambeasca. Sa ma imbratiseze.

Deci am luat un carton si un marker si am facut o pancarta. Am cautat cea mai populata intersectie de pietoni din oras si am ridicat aceasta pancarta deasupra capului, cu cuvintele Free Hugs inscriptionate pe ambele parti.

Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur si simplu prin mine. Prima persoana care s-a oprit, m-a batut usor pe umar si mi-a spus faptul ca in acea dimineata cainele ei tocmai murise. Mi-a spus cum in acea dimineata s-a implinit exact un an de la moartea singurei fice intr-un accident de masina. Cat de mult lucrul de care ea avea nevoie acum, cand se simtea cea mai singura persoana din lume, era o imbratisare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mainile unul in jurul celuilalt si, atunci cand ne-am despartit, ea zambea.

Cu totii avem probleme si cu siguranta ale mele nu se comparau cu ale dansei. Dar sa vezi cum cineva care era asa de abatut a zambit chiar si pentru o secunda… a meritat.”

Weight of the world

It's like, chasing shadows

I never seem to win

Just when I'm over you

I feel myself falling again

No hope of grace,

I'm loosing faith

All I can do is pray..

Can u hear me?

Cuz it feels like the weight of the world...

Have the angels turned their back on me

It feels like the weight of the world

Can't let go of what we use to be

And though my cries have gone unheard and I'm left on my knees

It feels like the weight of the world

Cuz I still remember how it felt

When u loved me..when u loved me oh..

I got no rule to follow,

Left with no eyes to see

No love to borrow,

since u left I can barely breathe

In my lonely place and it can't be traced

All I can do is pray..

Can u hear me?

Love me again or set me free

Love me again

Love me again or set me free

Cuz I still remember how it felt

When u loved me..

You loved me oh..

Say u love me, again..

When u love me...

Mi`ai spus ca poate...

Am crezut...

ca nu mai pot plange.

Am descoperit...

ca se poate.
Am vrut sa...plec,

sa trec mai departe.

Dar nu se poate.
Am vrut sa zbor....

m`am impotmolit...intr`un nor.

Am vrut sa fiu...mi`ai zis :

nu`i prea tarziu.
Am vrut sa ajung la tine, chiar si inot,

abia atunci mi`am dat seama ca...

nu stiu, ca nu pot.

Am vrut sa fiu cu tine...

mi`ai zis asteapta sa treaca si maine.
Am crezut ca...totul va fi bine.

Am descoperit insa...

ca totul tine de tine.
Am vrut sa fac mereu...

sa`ti fie tie bine.

Tu mereu ma`ntrebi ...

ce`i cu mine?
Ei bine....nu se poate.

Sperante, vise`s toate fermecate...

In cutia cu lucruri uitate.
Am vrut sa zambesc...

mi`ai zis ca: maine...poate.

Am vrut sa strig, sa dau din coate...

Mi`ai zis ca: nu se poate.
Si mi`ai mai zis ca:ma iubesti...

ca sunt printesa din povesti ...

Ca impreuna vom trece peste toate...

Cum se face ca sunt singura in noapte?

Am invatat.

Am invatat ca exista oameni pe care ii iubesti neconditionat cu tot cu defectele lor.

Am invatat ca acei oameni se numesc PRIETENI.

Am invatat ca nu trebuie sa ai incredere in toata lumea dar atunci cand hotarasti sa acorzi incredere cuiva ea trebuie sa fie deplina.

Am invatat sa iert si sa trec mai departe.

Am invatat sa ma resemnez, atunci cand nu mai exista solutie sau scapare.

Am invatat ca dragostea e ca un joc de copii, in care atunci cand te`ai plictisit iti iei jucariile si pleci acasa

Dar...am invatat ca dragostea inseamna loialitate, pasiune, incredere si mai ales daruire.

Am invatat ca daca vreau sa fiu frumoasa, trebuie mai intai sa cred eu asta si apoi, ceilalti se vor molipsi de la mine.

Am invatat ca oricat de mare ar fi durerea un zambet este de ajuns ca sa te simti mai bine.

Am invatat ca o magaiere pe obraz poate fi mai tandrq decat orice sarut pasional.

Am invatat ca nimic nu este infinit si ca orice are un inceput, are si un sfarsit.

Am invatat ca fiecare dintre noi e "normal" si "ciudat" in felul lui.

Am invatat ca unele vise sunt pur si simplu imposibile.

Am invatat ca pot face orice, daca imi doresc.

Am invatat ca timpul trece cu sau fara mine.

Am invatat ca o amintire e mai pretioasa decat un suvenir.

Am invatat ca nimic nu e intamplator.

Am invatat ca primim semne la tot pasul.

Am invatat ca norocul ti`l mai faci si singur.

Am invatat ca soarta nu e de vina pt greselile noastre.

Am invatat ca simpla atingere a buzelor celui iubit te poate duce pe nori...

Lista poate continua, in fata vietii toti suntem ca niste copii, depinde de fiecare cat si cum invata. Tu? Ce ai invatat?

When you have everything, what could you possibly desire?

“Take my hand … it seems you got lost here… How glad I found you!

Take my hand … and together we can find the way…

Take my hand … it seems that you lost smile. But it’s ok. You can get one from me.

Take my hand… Wipe your tears… Now it is not a place for them. But if you will ever need, I offer these salty spots. I have enough…

Are you afraid of something? You should not be afraid. You are no longer alone. You have never been. Hold my hand and you’ll feel that!

Tell me why you sigh… You need anything?

Support? You always have it!

A good idea? Hem… the sky is not always cloudy!

Sun? It’s always there… but you receive the light…

Want water? Enjoy the rain!

A good word? Hem… I’ll whisper that at your ears…

Want sea? I give you a grain of sand in a shell.

A treasure? My life is one you already have … and yours too!

A book? I just have a few words that can give from my heart to keep them in your heart…

A dove? I offer you a feather…

A song? Listen nature!

A flower? Here a petal!

A prayer? I can teach you, so you always have it…

Want the sky? Look up!

A poem? Listen to my voice…

Want a dream? Close your eyes!

You want emotions? Feelings? You found them in what you get and what give… and in people…

Want Spring? I’ve kept a snowdrop dried up…

Or Autumn? Red pale leafs lying in a book drawing…

Hold my hand… and do not move away…

See how easy it is to have everything? Earth, water, perfumes, stars, flames, fruits, sweets, seasons, mountains … You need only parts of a whole … “

Just call me … when you need something …

“Take my hand … it seems that you lost me here … How glad I found you!”

(And when you have His love, you got HIM!)

Copacul fermecat

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu prietenul tau imaginar. Aminteste-ti sa fi copil.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi cat de tare poti .Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste pentru soare si curcubeu.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Things to do before I die

1.Sa termin lista.
2.Sa plec in Anglia
3.Sa merg la un concert de muzica clasica
4.Kiss underwater
5.Throw a drink in someone`s face
6.Sa mananc spaghete in Italia
7.Have a walk-in closet
8.Go camping
9. Sa fac o poza demna de o rama si`un perete
10.Skinny dip under the moonlight
11.Ride in a limo
12.Sa fac un an de voluntariat undeva departe
13.Sa fac turul lumii cu cineva drag
14. Sa fac bungee jumping
15. Sa zbor cu balonu`
16. Sa fiu domnisoara de onoare
17.Sa fiu mireasa (intr`o zi cu soare)
18.Sa am un baiat
19.Sa urc un munte pe care nu m`as crede in stare sa`l urc
20. Momford and sons concert!
21. Sa citesc o carte intreaga intr`o bibliteca.
22.Sa public ceva intr`o revista
23.Sa invat sa cant la chitara
24.Give a puppy as a present
25.Sa organizez o petrecere ( peste 50 de invitati cel putin)
26. Sa fac pe cineva sa planga de fericire.
27.Sa salvez viata cuiva
28.Sa beau tequila pe (o) plaja.
29.Sa trimit un mesaj intr`o sticla (+ balon)
30.Sa fac cinste cu un rand unui bar intreg intr` o seara obisnuita
31.Go to a drive-in movie
32.Sa organizez un proiect ecologic!!!
33.Sa invat sa calaresc
34.Sa plec intr`o croaziera de o saptamana pe mare
35.Fire a pistol
36.
37.Sa am o casa cu o curte foarte mare
38. Sa vad un leu in salbaticie
39. Sa dorm pe o banca
40.Sa intru Intr`o fantana arteziana in plina zi
41. Sa invat sa gatesc
42.Sa mi se aduca micul dejun la pat
43.Sa mi se fac un masaj professional (total)
44. Sa iubesc mereu
45.
46.Sa am o casa de vacanta
47.
48.Sa povestesc nepotilor ce viata am avut si sa incep mereu cu “pe vremea mea…”
49. Sa ma ofer voluntar intr`o cauza nobila.
50.Sa ma joc cu un mim
51.
52.
53.
54.
55.
56.Sa organizez reuniunea de 10 ani a liceului
57.Sa depanez amintiri vechi de zeci de ani
58.Sa ajung in camera cu fluturi
59. Sa am un loc de munca care sa ma faca fericita
60.Sa`i fac o farsa sefului
61.Sa nu ma apuc de fumat
62.
63.
64.Sa merg la deschiderea unui film
65.
66. Sa am o stea
67.Sa conving pe cineva sa nu`si faca rau
68. Sa mint pentru o cauza nobila
69.Sa fiu “consilierul personal” al ciuva
70.Sa castig la loto
71.Sa donez sange
72.Sa ma urc in masina si sa plec la drum fara sa stiu unde o sa opresc
73. Sa petrec o noapte intr`un hotel de 5 stele
74.
75.Sa iau cina cu cineva intr`un restaurant gol
76.
77.
78.
79.Sa gasesc o comoara (sau ceva ingropat/ascuns de cineva)
80.Sa inot cu un delfin
81.Sa spun cuiva necunoscut povestea vietii mele
82.
83.Sa donez bani in scopuri caritabile
84.Sa particip la un carnaval
85.
86.Hollywood
87.Sa stau o zi intreaga dezbracata
88.Sa dansez o noapte intreaga si apoi sa merg la lucru fara a ajunge acasa inainte
89.Sa petrec o zi la Disneyland
90.Sa particip la un protest
91.Sa nu devin vegetariana
92.Sa vizitez Machu Picchu
93.Sa conduc across route 66
94.Sa fie Alex doctor
95.
96.
97.
98.
99.
100.

Have you ever...?

Ai simtit vreodata ca nu mai are rost? nimic sau tot, nu mai are rost? Sa fie doar o faza? o perioada nasola prin care trecem toti?

Ai simtit vreodata nevoia sa uiti de tot, toate si toti? Ti`ai dorit vreodata sa pleci atat de departe incat sa nu te gaseasca nimeni? Nici macar propria`ti constiinta? Nu te`ai gandit niciodata la cum ar fi sa plutesti pe un nor? N`ai visat sa te poti gandi la cineva si acea persoana sa apara imediat langa tine? Nu ca ar fi perfect? Cum ar fi sa-l/o poti lua de mana si sa va pierdeti in lume, in iubire, in vise, in soare si rasete, in culori... ( "visul asta este usa din pragul nebuniei").

Ai simtit vreodata ca te schimbi? Pur si simplu gandirea ta se schimba. Esti constient de asta, sti motivul pentru care se intampla, sti exact cand a inceput, sti tot.  Dar e ciudat nu? Si e greu de spus daca e buna schimbarea asta sau nu.

Inca sunt in stare de soc si nu pot sa inteleg cum pot unele persoane sa minta si sa manipuleze in halu` asta. Personalitate dubla? Un cacat... 100 de personalitati cel mai probabil. Si totusi, credeam ca fiecare dintre noi are o constiinta; cat de mica ea, dar credeam ca exista. :)) Si dupa ma intreb eu mirata oare de ce ma schimb? Pai cum sa nu ma schimb cand am "placerea" de a cunoste astfel de ... hai sa le zicem oameni. Ntz ntz... ma repet :tot eu`s aia proasta:)). Asa`mi vine sa rad, dar nu`i rasu` meu...
Si...ai avut vreodata sentimente multiple pentru o persoana? Ceva de genu... Te urasc, mi`e greata de tine, nu te suport, as vrea sa nu te mai vad in fata ochilor, dar ma faci sa rad si as vrea sa stai cu mine; ma faci sa ma simt bine si`mi esti drag. Si mie mi`e greu sa inteleg; e ciudat ce`i drept.:-j NU`i asa grav oricum.

Cre`ca am nevoie de o pauza...

Ţapă

Ma gandeam eu asa, in prostia mea, oare cate ţepe tre sa iau pana sa invat si eu unele chestii? Adica da, e ok sa ai incredere in ppl, dar la mine parca e exces de incredere, si probabil de`aia o musc asa des.Nu poti sa crezi tot ce`ti zice o persoana pe care o cunosti de cateva ore...si dupa, vezi Doamne, mai sunt si dezamagita cand aflu cum sta treaba si cate minciuni mi`au fost bagate pe gat. Dar hey...nu e vina lui/ei. Eu sunt aia proasta care pune botu.

Ce sa zic...Cu faze de genu mi se demonstreaza din nou ca eu nu`s ca restu, si ca INCA sunt pe nori, si INCA am prea multa incredere in straini, si INCA am impresia ca toti sunt ca si mine, si INCA sper la o lume asa cum cred eu ca ar trebui sa fie. Banuiesc ca nu pot sa`i schimb pe toti dupa cum sunt eu...ci trebuie sa devin eu o scorpie si o imputita care se joaca cu mintile tuturor si careia nu`i pasa de sentimentele altora, cat timpt isi atinge scopurile. Si toate astea ca sa invat sa`mi fie bine.

"Si daca dragoste nu e, parca e bine" Cam asta simt acum. Nu as suporta sa ... sa mai pierd pe cineva. Pe nimeni. Nu poti sa`mi dai si dupa sa`mi iei. Nu se face! Nu se arunca cu pietre in suflete dezmembrate. E ca si cum sufletul ar fi construit din beţe de chibrite, si dupa ce ai reusit sa le aranjezi cat de cat, vine cineva din exterior si sufla putin. Adica iti distruge intr`o secunda tot ce`ai construit tu cine stie in cat timp si cat de greu. Si nu ai ce sa`i faci persoanei respective...nu poti sa te razbuni...defapt poti, dar na...eu nu`s genu. Poate ar trebui sa fiu.
Las,cresc eu mare.Invat eu sa fiu rea.

I know that he loves me 'cause he told me so

I know that he loves me 'cause his feelings show

When stares at me, you see he cares for me

You see how he is so deep in love.

I know that he loves me 'cause it's obvious

I know that he loves me 'cause it's me he trusts

And he's missin' me if he's not kissin' me

The way we held each other's hands

The way we talked, the way we laughed

It felt so good to fall in love

And I knew right then and there you were the one.

I love you and I miss you more and more. Take care of me. I need you.