Prietenul nevazut

In zilele noastre, poluarea, sub toate formele sale, a ajuns la cote alarmante. Modalitatile sunt dintre cele mai diverse. Fara sa vrem sau sa stim, ne-am "imprietenit” cu ea, convietuim si chiar facem echipa buna impreuna. "Simbioza om-poluare”. Ne "poluam" unii pe altii si, poate este doar o parere,   s-a creat o simbioza om - poluare. Dar ce facem? Ne infratim cu inamicul? Va mai amintiti oare ca era vorba de legatura om - natura, din care noi, fintele umane, ieseam cei mai castigati (aer curat, oxigen, apa, pamant pe care sa-l exploatam, biodiversitate si alte resurse), de care ne-am folosit si ne folosim bucurosi ca de niste daruri "gratuite" si inepuizabile de la mama Natura. Si, dintr-odata, pare-se ca aceasta legatura s-a mai schimbat si, nemultumitori, intoarcem spatele acestor bogatii naturale, vitale. Un scenariu al unei zile obisnuite ne va demonstra afirmatia "simbioza om - poluare". Te trezesti dis-de-dimineata si deschizi fereastra asa cum este bine si sanatos, pentru a lasa aerul curat sa-ti invadeze camera... Stupoare!!! Concentratia de azot prea mare din aer a ajuns sa fie detectata si de un pusti care se pregateste sa plece la scoala devreme si care stie inca de mic de la parinti sau din auzite ca in orasul sau exista Combi-natul Chimic X, care nu respecta aproape deloc normele privind protectia mediului si prefera sa plateasca amenzi (convenabile in ceea ce priveste cuantumul), in locul retehnologizarii sau investirii in aparatura ecologica... Si uite asa ti-ai "aerisit” plamanii si camera cu ce s-a putut si nu cu ce ti - ai fi dorit. Apoi mergi in bucatarie si iti pregatesti micul dejun: cateva feliute de salam invadat de E-uri (care mai de care mai pretentioase doar ca nume!), un iaurt (plin de amidon si de gelatina), cafea sau poate un suc natural 100% - vorba vine... Daca esti fumator, savurezi cu un nesat teribil tigara mult asteptata ca pe o izbavire, autopoluandu- te de dimineata, ca sa incepi cu bine ziua. Ba mai grav, ii obligi si pe cei cu care convietuiesti sa inhaleze fumul tau, realizand astfel o poluare pasiva a acestuia mult mai grava, in timp, decat fumatul activ. Noroc cu noile prevederi legale care impun o serie de restrictii in privinta fumatului!!! Termini micul dejun si fuga, fuguta la masina, caci mersul pe jos nu mai este prea agreat si a devenit aproape o corvoada pentru omul modern. Bagi cheia in contact, pornesti si pleci! Gazele de esapament isi fac si ele datoria si "participa” cu o cota de poluare de bun-simt - in sensul de a-si face simtita prezenta. Si uite asa incepe o noua zi... Zumzet de masini si de claxoane, toti dorim sa ajungem la serviciu, la scoala sau la gradinita si ne poluam fonic, unii pe altii, inca din zori.

Capcana din calculator. Ajungi la birou, dai civilizat “buna dimineta” colegilor si deschizi calculatorul atat de indispensabil in zilele de azi. Si lucrezi, iar lucrezi, poate chiar si fara ecran de protectie, si radiatiile nemiloase te patrund si se acumuleaza cu fiecare ceas, cu fiecare zi, cu fiecare saptamana. Mai faci si cateva zeci de copii la xerox si il incingi bine de tot, iar biroul parca sta sa ia foc de la atatea "emanatii”. Pleci de la birou si poate vrei sa mergi la o terasa. Dai iar mana cu poluarea (bat-o vina!). Poluat e aerul pe care il inspiri (terasa e plasata pe un trotuar, doar ca e ingradita de copacei artificiali ca sa "mimeze” natura); poluat este aerul si de la fumul de la vecinul de masa si tot asa... Ajungi acasa si o iei la rand cu indeletnicirile... Vrei sa mananci, pentru ca avem nevoie si de proteine, dar ce? Daca-i carne de pui e "AVIARA”, daca e peste are "FOSFATI”, si uite asa, incet, incet, dupa ce ai mai vizionat un film si ai salvat in memorie doza de violenta si de agitatie, te indrepti spre vastul dormitor ca sa te odihnesti dupa o zi de munca si activitate. Deschizi iar geamul si inspiri un aer poate putin mai curat ca dimineata si mai rece... Si tot asa, zi de zi, primesti in dormitorul tau si in viata ta, cu fiecare clipa, o farama de poluare azi, o alta maine... Asa-i ca ti-ai gasit un prieten? Sau n-ai stiut?

( Lect. univ. drd. Angelica Cobzaru, Univ. "George Bacovia” Bacau)

Free Hugs!

De căte ori nu ţi-a lipsit o îmbrăţişare ? De câte ori nu te-ai simţit cel mai singur om de pe planetă ? De câte ori oare , nu ţi-ai dorit sa fi îmbrăţişat de un prieten , de o prietenă , de iubită , de iubit , de mamă ,de tată , de oricine ? De câte ori nu ţi-ai dorit o îmbrăţişare gratis , fără sa fie condiţionată de ceva anume , sa fie o îmbraţişare sinceră ? De câte ori .. ? Şi întrebările ar putea continua.

O îmbrăţişare sinceră nu costă nimic , dar totuşi este atât de “scumpă” , o îmbrăţişare sinceră nu ţine decât 5-6 secunde dar te face sa te simţi îmbrăţişat de zeci de ore .

Uneori ai da orice.. sa fi îmbrăţişat(ă) de un el, o ea , atunci cand acea îmbrăţişare este sinceră , gratuită . Este mai presus de orice , de bani , este mai importantă decât o vedem noi de obicei , devine imposibil de înlocuit atunci când ea lipseşte , de aceea îmbrăţişează-ţi bunicul , bunica , vecina , vecinul , tatăl , mama, iubitul , iubita , persoanei respective i-ar putea lipsi îmbrăţişarea ta..

Campania “FREE HUGS” este una din cele mai răspândite campanii de acest gen de pe mapamond , fiind derulată în peste 80 de ţări , printre care , de câţiva ani şi în oraşe din Romania cum ar fi Timişoara , Iaşi sau Craiova .

Prima “Imbrăţişare gratuită” a fost iniţiată de australianul Juan Mann , în anul 2004 , care povesteşte începutul acestei minunate campanii :

“Locuiam in Londra cand viata mea a avut o turnura radicala si a trebuit sa vin acasa. Cand am ajuns in Sydney, tot ce aveam era o geanta plina de haine si o lume plina de probleme. Nimeni nu m-a intampinat la sosire cu Bun venit si nu am putut suna acasa. Am ajuns un turist in propriul meu oras.

Stand acolo la terminalul de sosire si privindu-i pe ceilalti pasageri cum isi intalneau prietenii si familia care-i astepta deja, cu braje larg deschise si fete zambitoare, imbratisandu-se si razand, am dorit si eu ca sa existe cineva care sa ma astepte si pe mine. Cineva care sa fie fericit sa ma vada. Sa imi zambeasca. Sa ma imbratiseze.

Deci am luat un carton si un marker si am facut o pancarta. Am cautat cea mai populata intersectie de pietoni din oras si am ridicat aceasta pancarta deasupra capului, cu cuvintele Free Hugs inscriptionate pe ambele parti.

Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur si simplu prin mine. Prima persoana care s-a oprit, m-a batut usor pe umar si mi-a spus faptul ca in acea dimineata cainele ei tocmai murise. Mi-a spus cum in acea dimineata s-a implinit exact un an de la moartea singurei fice intr-un accident de masina. Cat de mult lucrul de care ea avea nevoie acum, cand se simtea cea mai singura persoana din lume, era o imbratisare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mainile unul in jurul celuilalt si, atunci cand ne-am despartit, ea zambea.

Cu totii avem probleme si cu siguranta ale mele nu se comparau cu ale dansei. Dar sa vezi cum cineva care era asa de abatut a zambit chiar si pentru o secunda… a meritat.”