Intr`o zi voi pleca in cautarea ta
Si voi lasa lumea sa`mi piarda urma
Imi vei recunoaste vocea si ma vei chema,
Uitand de corzile vocale, prea tare voi striga
Iti voi ramane aproape
Fara ganduri si fara “poate”.
Sa se stinga luna in noapte ,
Sa se aprinda`n lume toate
Sa vina gramezi de ploi
Si vanturi peste noi.
Nimic nu ne desparte
Si lumea nu se mai imparte
Unul de altul sa avem parte
Si impreuna vom creea arte.
Vom scrie propria carte,
Pentru ca povestea e aparte.
Dar inca esti departe…
Se simtea o tensiune negativa in aer de cateva zile, deja. E clar… Subconstientul ei, spre deosebire de ea, stia, simtea si se zbatea in carapacea lui. Auzise si ea ceva agitatie acolo sus, dar era sigura ca face zarva pentru nimic asa ca nu l-a luat in seama. Probabil ca ar fi zbierat la ea daca ar fi putut… dar nu-i ramanea decat sa se invarta nervos in cerc. Inainte de a-i fi adusa vestea care nu era nici o noutate pentru el, s-a inteles cu Somnul si l-a convins sa-i trimita o imagine a unui viitor neimplinit. Credea ca isi va ajuta “stapana” cumva… Apoi, pe cat de frumos a visat, pe atat de nemilos a fost trezita la o realitate pe care nu credea s-o cunosca vre-odata. A fost de ajuns o conversatie de cateva secunde pentru a o dobori la pamant. Rauri croite din lacrimi necontrolate izbucneau din ochii si sufletul ei. Era ratacita in propria-i persoana. Nu putea gandi, creierul ei ignora cu desavarsire tot ce a auzit. Nu se puteam calma si tot ce-si dorea era sa se intorca in visul ei. Nici vorba de asa ceva, asa ca nu avea altceva de facut decat sa se lupte cu ceea ce ii iesise in cale. Dar ea pierdu-se o parte din ea, odata cu pierderea celui care o indruma mereu, ii era frate, prieten si suflet pereche(lucru pe care l-au descoperit amandoi prea tarziu). Cum te lupti cu asa ceva? Imaginile, vorbele, gandurile si hohotele de plans din urmatoarele zile nu erau altceva decat sare aruncata peste rana ei proaspat deschisa. Timpul nu a asteptat pe nimeni, de ce ar face o exceptie pentru ea? Au trecut luni multe si grele pana cand a fost capabila sa se uite spre cerul senin si sa inlocuiasca ochii inlacrimati si plini de durere cu un zambet cald.
Stie ca el o iubeste si ca o va astepta cu bratele deschise, si mai stie ca acum trebuie sa-si traiasca viata dublu.
Ai plecat in necunoscuta departare
Poate langa mare,
Poate langa soare
Sa fie doar visare?
Si realitatea care-i, oare?
Singur sa fi mereu,
Sigur ti-e greu.
Dar eu… ce sa face eu?
Iti dau sufletu meu
Sa sufere in locul tau
Iti las inima mea
Sa o inlocuiasca pe a ta.
Si daca tot te doare…
Ia reteta urmatoare:
Pierde-te in a ei imbratisare,
Ofera-i o floare,
Canta-i o culoare,
Arata-i o carare
Du-o spre stele,
Invat-o sa spere
Deseneaza-i anotimpuri
Cucereste-o cu nimicuri
Iubeste-o mereu,
Asa cum te iubesc eu.
