Nu vreau sa numesc acest post!

De ce? Eh... pentru ca sunt prea multe ganduri care alearga in stanga si`n dreapta in capul meu si nu pot sa il opresc pe nici unul pentru a`l analiza mai bine. Poate ca nu e nevoie sa fac asta... dar cred ca daca tac (nu scriu) o sa o iau razna.  Hmm... Trecand peste, stiu ca nimeni nu v`a intelege nimic din ce scriu, poate asta e si ideea. Saaau, poate ca cineva ma intelege!

Ma gandeam ieri (intr`un moment total nepotrivit)... am avut placerea de a fi martora unui eveniment extraordinar de care imi  voi aminti cu drag pana in ultima zi a vietii si care cu siguranta a schimbat ceva in mine! si... am decis sa pastrez acel moment doar pentru mine. Vreau sa ramana acolo, neatins, neschimbat...nu vreau sa`l stric cu vorbe pentru ca oricat de frumos as putea sa`l descriu, va fi de mii de ori mai minunat de atat. Daca voi avea vre`odata ocazia sa`l mai arat cuiva, o voi face... dar pana atunci, va ramane in sufletul meu.

Ciudat cum vorbele pot distruge farmecul. Ha!! Stiam eu! Tocmai ...Nu... haha...nu vreau sa scriu. Prefer sa ramana ceva de care sa isi dea seama fiecare din propria experienta, daaaar cred ca ar fi cazul sa spun "multumesc" am invatat ceva important!

"Nu vreau" incepe sa devina un inceput de propozitie sau un raspuns tot mai interesant.

Iar "pentru ca pot" e un motiv exceptional.

E nevoie de timp pentru a intelege cu adevarat  niste sfarturi spuse (mult prea devreme) printre randuri.

Si eu incep sa ma simt tot mai "cruel intentions" gen -vreau sa citesc!

Dada...imi place ce se intampla!

Mi`as dori sa fiu la mare, singura pe plaja cu picioare in apa! sa am un moment al meu!

Mesaj pentru mine:

Sa nu fii trista! oricat de singura te`ai simti intre cei patru pereti ai camerei tale cu miros de scortisoara...eu sunt mereu cu tine! mereu voi fi! Te`ai uitat la o drama romantica iar acum nu mai poti respira si te ustura ochii ingrozitor. Si ce daca nu e nimeni sa te ia in brate sa te linisteasca? Daca stai bine sa te gandesti o sa iti dai seama ca nici macar nu ai nevoie de asa ceva. Si ce daca nu folosesti telefonul pe post de prelungire a fiecarui gand ce`ti trece prin cap? E doar un prost obicei care a inceput de mult sa paleasca si probabil iti e doar dor sa mai simti ce simteai acum 2-3 ani. Si ce daca nu povestesti ce`ai facut in ziua respectiva la 4 dimineata? Si ce daca primul lucru pe care ti`l spuneam in fiecare zi era "povesteste`mi ce ai visat aseara", iar acum... no one gives a crap about them? Important e ca sunt visele noastre!
...

"Singura masura a tuturor lucrurilor este importanta

 pe care noi le-o dam"

 Rabindanath Tagore

Simplu...n`am sa uit niciodata!

N`am sa uit niciodata sa lupt!

Ma gandeam astazi ca exista cateva persoane pe care nu le voi putea uita niciodata, chiar daca drumurile noastre s`au intersectat doar pentru cateva zile sau saptamani si mi se pare incredibil faptul ca aceste persone iti pot marca atat de mult intreaga viata.

N`am sa uit niciodata sa fiu eu! si nu am sa uit ca prea multi oameni au ajuns la concluzia ca trebuie sa devii egoist si rau ca sa`ti fie tie bine... dar ei uita ca sunt oameni si orice ar spune, si ei au nevoie de oameni!

N`am sa uit niciodata visul ciudat ce l`am avut cu cateva nopti in urma pentru ca oricat de imposibil poate parea... pentru mine a devenit real din momentul in care am deschis ochii. Nu ar avea rost sa enumer zecile de motive pentru care visul meu ar fi doar un vis. Tot ce conteaza e singurul motiv pentru care eu am ales sa`l cosider real : asa vreau sa traiesc! cu gandul ca visul acela e realitatea mea! ( uite cum se intoarce roata si acum...visul tau implineste realitatea mea, iar acum cativa ani...visele mele implineau realitatea ta!)

N`am sa uit niciodata ca cele mai pretioase amintiri sunt cele care te fac sa zambesti chiar si atunci cand mergi singur pe strada.

N`am sa uit nimic din tot ce`a fost
N`am sa uit ca totul a avut un rost!

Dar stii, cateodata trebuie sa lasi anumite amintiri sa faca ceea ce stiu mai bine : sa devina uitate! -asta doar pentru a putea pasii spre viitor fara sa te uiti mereu peste umar.

This one`s for you and me.

Iubire, postul asta e special pentru tine. Asta e motivul pentru care nu te`am lasat sa`mi intri pe blog... vroiam defapt sa citesti asta inainte sa plec.

Sa incepem...
Nici nu ai idee ce sentiment am avut si cum m`ai facut sa ma simt in momentul in care ai iesit din spital si te`am vazut imbracat in uniforma asta verde. Am fost atat de fericita sa`ti ascult povestiile "de doctor" chiar daca nu intelegeam jumatate din cuvintele si termenii pe care`i foloseai... dar faptul ca tu povesteai cu atata suflet si interes m`a facut sa simt pura bucurie pentru tine.
Stii bine ca la numarul 94 din "Things to do before I die" scrie "Alex sa fie doctor"...Sunt foarte mandra de tine.Sunt mandra ca cel mai bun prieten al meu v`a salva sora/fratele, mama/tatal, copilul cuiva, iar acea persoana nu te va uita niciodata. Sunt mandra ca esti atat de curajos! Si dupa cum ti`am tot spus in acea zi, esti atat de frumos! (in toate sensurile posibile ale cuvantului "frumos")

4 luni am fost atat de departe de tine... nici nu stii cat de greu mi`a fost. Nimeni nu ma asculta asa cum o faci tu si nimeni nu ma intelege sau cunoaste mai bine. Aveam momente in care imi doream atat de mult sa te sun si sa vorbim nimicuri...sa`ti povestesc ce`am visat sau ce`am patit in drum spre scoala.
De multe ori ma gandeam unde sa te duc si ce sa`ti arat cand o sa vi la mine... sau ce ai fi spus daca ai fi fost cu mine. Mereu ai avut "un cuvant de spus" in capul meu.
Am fost nevoita sa invat sa ma descurc singura si sa iau decizii fara sa`ti cer parerea...

Cel mai neorganizat revelion dupa cum am spus amandoi... dar eu am fost mai mult decat fericita si implinita cand  am trecut in 2012 si au inceput artificiile, pentru ca mica, tati si Tina erau langa noi iar TU ma tineai strans de mana. Timp de 6 minute... mi`au trecut prin minte toate lucrurile pe care le`am facut impreuna in ultimul an si toate momentele intense pe care le`am trait.



Nici nu`mi vine sa cred ca in cateva zeci de ore plec din nou... bine macar ca mai putem sa iesim odata, maine seara (chiar daca e in Timi). Again, parca nu am fost plecata nici o secunda...

Visele noastre s`au implinit...dar sacrificul pe care il platim e mare.

Ce altceva sa`ti mai spun... sa ai mare grija de tine, sa nu renunti niciodata (chiar daca ai mult mai cursuri si examene decat mine si esti mereu ocupat), sa te bucuri  de viata de student si sa inveti sa gandesti un pic mai pozitiv... pentru ca oricat de greu ti`ar fi, sigur exista cel putin un motiv pentru care sa poti zambi.
Eu o sa`ti fiu mereu alaturi si orice ai face (absolut orice) nu voi putea sa incetez sa`ti fiu prietena.

Iubire, te iubesc din suflet!
La multi ani!