Nu vreau sa numesc acest post!

De ce? Eh... pentru ca sunt prea multe ganduri care alearga in stanga si`n dreapta in capul meu si nu pot sa il opresc pe nici unul pentru a`l analiza mai bine. Poate ca nu e nevoie sa fac asta... dar cred ca daca tac (nu scriu) o sa o iau razna.  Hmm... Trecand peste, stiu ca nimeni nu v`a intelege nimic din ce scriu, poate asta e si ideea. Saaau, poate ca cineva ma intelege!

Ma gandeam ieri (intr`un moment total nepotrivit)... am avut placerea de a fi martora unui eveniment extraordinar de care imi  voi aminti cu drag pana in ultima zi a vietii si care cu siguranta a schimbat ceva in mine! si... am decis sa pastrez acel moment doar pentru mine. Vreau sa ramana acolo, neatins, neschimbat...nu vreau sa`l stric cu vorbe pentru ca oricat de frumos as putea sa`l descriu, va fi de mii de ori mai minunat de atat. Daca voi avea vre`odata ocazia sa`l mai arat cuiva, o voi face... dar pana atunci, va ramane in sufletul meu.

Ciudat cum vorbele pot distruge farmecul. Ha!! Stiam eu! Tocmai ...Nu... haha...nu vreau sa scriu. Prefer sa ramana ceva de care sa isi dea seama fiecare din propria experienta, daaaar cred ca ar fi cazul sa spun "multumesc" am invatat ceva important!

"Nu vreau" incepe sa devina un inceput de propozitie sau un raspuns tot mai interesant.

Iar "pentru ca pot" e un motiv exceptional.

E nevoie de timp pentru a intelege cu adevarat  niste sfarturi spuse (mult prea devreme) printre randuri.

Si eu incep sa ma simt tot mai "cruel intentions" gen -vreau sa citesc!

Dada...imi place ce se intampla!

Mi`as dori sa fiu la mare, singura pe plaja cu picioare in apa! sa am un moment al meu!

Mesaj pentru mine:

Sa nu fii trista! oricat de singura te`ai simti intre cei patru pereti ai camerei tale cu miros de scortisoara...eu sunt mereu cu tine! mereu voi fi! Te`ai uitat la o drama romantica iar acum nu mai poti respira si te ustura ochii ingrozitor. Si ce daca nu e nimeni sa te ia in brate sa te linisteasca? Daca stai bine sa te gandesti o sa iti dai seama ca nici macar nu ai nevoie de asa ceva. Si ce daca nu folosesti telefonul pe post de prelungire a fiecarui gand ce`ti trece prin cap? E doar un prost obicei care a inceput de mult sa paleasca si probabil iti e doar dor sa mai simti ce simteai acum 2-3 ani. Si ce daca nu povestesti ce`ai facut in ziua respectiva la 4 dimineata? Si ce daca primul lucru pe care ti`l spuneam in fiecare zi era "povesteste`mi ce ai visat aseara", iar acum... no one gives a crap about them? Important e ca sunt visele noastre!
...

"Singura masura a tuturor lucrurilor este importanta

 pe care noi le-o dam"

 Rabindanath Tagore