Gandurile (ne)alese

Se imprastie si cerneala, si gandurile, si hartia se rostogoleste mototolita pe podeaua rece si prafuita. Zeci de scrisori stau teanc peste gramada, asteptand sa fie trimise destinatarului...candva, sau niciodata. Pana la urma sunt scrisori pentru el, dar scrise pentru tine, pentru a`ti varsa sufletul pe hartie, pentru liniste si inselatorul sentiment ca nu esti singura.

Ti`ai spus deja de atatea ori ca nu ai voie sa uiti! ca nu se poate sa nu`ti amintesti detaliile! ca nu e firesc sa se strecoare ceva printre sinapsele tale. Si totusi, observi ca dupa doar atat de putin timp, totul paleste... amintirile acelea extraordinare pe care le`ai povestit de prea multe ori, discutile interminabile ,melodile cu dedicatie, pozele zambarete, locurile vizitate, imbratisarile neobisnuit de lungi, confortabile dar puternice, pupicii inocenti pe obraz sau frunte, dar...iubirea? Cu iubirea cum ramane? Paleste si ea? Cum sa paleasca? Iubirea enorma pe care ne`o declaram sa palesca? Dar durerea? Dar dorul? Dar nesiguranta? Frica? Oare se poate una fara cealalta?
Degeaba iti scalzi acum obrazul in lacrimi, nimic nu se intoarce, nimic nu se schimba. Povestea ramane si daca te`a invatat ceva, apreciaz`o! Poate ca acesta i`a fost rostul. Daca nu ai  invatat nimic, gaseste`i alt rost!

De multe ori stau si`mi analizez deciziile luate "la intamplare" sau mai bine zis, facute pe baza subconstientului. Interesant e faptul ca subcontientul meu te cauta in toate. 80% din lucrurile pe care le`am facut  le pot foarte usor explica prin tine. Fie ca imi amintesc de tine sau e ceva ce tie iti place, sau ma face sa ma simt ca si cum ai fi mai aproape sau pur si simplu am ales eu sa le leg de tine.

Trimite`mi imbratisari si un vis frumos... vreau sa ma trezesc zambind!