SCURT ISTORIC LUNG

Legenda clasei a X-a B

Se spune că demult (mai exact pe 15 septembrie 2007) un grup de boboci agitaţi şi dezorientaţi au paşit în curtea Liceului Teoretic Mircea Eliade, acesta devenindu-le cea de-a a2a casă pentru următorii 4 ani.
Nimeni nu (prea) cunoştea pe nimeni asa că am inceput sa facem schimb de id-uri de mess si numere de telefon. Ne-au fost prezentaţi şi profii, diriga, liceul, regulamentul şi toate cele. Nu au trecut nici două saptămâni şi eram cei mai buni prieteni, o veselie continuă ne inconjura! Era o placere să venim la şcoală că de!...eram şi noi la liceu! Dar ...nenorocirea nu întarzie să apară.
Era într-o miercuri...iar profa` de română (fosta) anunţase o lucrare de control “neanunţata” pentru a doua zi. După cum era şi normal, în ziua cu pricina, nimeni nu ştia nici măcar titlul lecţiei.Ce să facem? Ce să facem....?
“-Hai să chiulim!”
“-Dar stai....avem română a3a oră....cu orele de după ce facem?” “- Chiulim şi de la ele!”
“ -Bineeeee.”
Pauza era trecută, nu era timp de împachetat ghiozdane asa că am plecat fară, cu gândul să ne întoarcem mai târziu după ele.
În parcul din apropiere era soare, aveam suc si pufuleţi, bănci numai bune de stat la poveşti, iar noi mândri nevoie mare că escapada noastră a fost un succes (deocamdată!).
Pe la si 45 ne-am gandit să mergem după ghiozdane. Ne-am oferit cinci copii şi duşi am fost. Clasa era goala, aşa cum o lăsasem(spre bucuria noastra), am încuiat uşa si ne-am pus pe împachetat lucrurile colegilor încercând să nu facem prea mult zgomot.La scurt timp cineva zice: “şşşşşştttttt”. Nimeni nu mai mişca şi ciulim toţi urechile.
TÂC TÂC TÂC ...tocuri care se apropiau în grabă.Am năvalit toţi în spatele clasei cu respiraţia tăiată.
“-9b deschideţi uşa! Ce faceţi acolo?!”
Împinsă de la spate(de către ALEX!) mă duc tremurând din toate încheieturile să deschid usa.
Am încercat noi sa minţim....dar ce? Cum să explicăm?...Am spus adevărul, la care profa mai puţin şi îşi facea cruce la cât de uimita era. Ne-a spus că nici măcar nu îi trecuse prin gând să ne dea lucrare de control aşa cum credeam noi. Ne-am scuzat cum am putut(dar imaginaţi-va...5 copii, fiecare cu câte 6-7 ghiozdane atârnându-i greoaie după gât, roşii la faţa de ruşine spunând “ne pare rău”). Vi se pare comic, nu?Dar staţi că nu am terminat.
Telefonul unuia dintre baieţi suna incontinuu şi devenea insuportabil aşa că a raspuns (acolo, de faţa cu profa). La sfârşitul convorbirii (cu cei care ne aşteptau afară) spune cu zâmbetul pe buze : “doa`na profesoară, ne lasaţi vă rog să plecam că ne aşteaptă colegii în parc?”...noi nu ştiam dacă să râdem sau să plângem, în final am râs cu lacrimi iar profa...a dat din mână a lehamite spunând ”-Bine, plecaţi odată. Discutăm noi mâine la oră...dacă nu plecaţi iaraşi în parc.”
Cam asta a fost....am povestit apoi si celorlalţi colegi din parc, iar ce a urmat a doua zi a fost teorie pura;de la dirigă,profa de română,profa de engleză(cu care aveam oră după română)...
Dar ne-am învaţat lecţia, şi vă sfătuim să faceţi la fel : ASIGURAŢI-VĂ ÎNTOTDEAUNA DACĂ PROFU/PROFA VORBEŞTE SERIOS CÂND VĂ SPUNE CĂ O SA DAŢI O ANUMITA LUCRARE ...În felul acesta veţi evita sa chiuliţi aproape o zi intreagă fară motiv (de parcă chiar am avea nevoie de unul)
Şi încă un lucru important...dacă sunteţi in criză de timp şi plecaţi de la şcoală fară ghiozdan, abandonaţi-l! Nu merită să riscaţi a fi prinşi pentru o adunătura de cărţi!