Iubire, postul asta e special pentru tine. Asta e motivul pentru care nu te`am lasat sa`mi intri pe blog... vroiam defapt sa citesti asta inainte sa plec.
Sa incepem...
Nici nu ai idee ce sentiment am avut si cum m`ai facut sa ma simt in momentul in care ai iesit din spital si te`am vazut imbracat in uniforma asta verde. Am fost atat de fericita sa`ti ascult povestiile "de doctor" chiar daca nu intelegeam jumatate din cuvintele si termenii pe care`i foloseai... dar faptul ca tu povesteai cu atata suflet si interes m`a facut sa simt pura bucurie pentru tine.
Stii bine ca la numarul 94 din "Things to do before I die" scrie "Alex sa fie doctor"...Sunt foarte mandra de tine.Sunt mandra ca cel mai bun prieten al meu v`a salva sora/fratele, mama/tatal, copilul cuiva, iar acea persoana nu te va uita niciodata. Sunt mandra ca esti atat de curajos! Si dupa cum ti`am tot spus in acea zi, esti atat de frumos! (in toate sensurile posibile ale cuvantului "frumos")
4 luni am fost atat de departe de tine... nici nu stii cat de greu mi`a fost. Nimeni nu ma asculta asa cum o faci tu si nimeni nu ma intelege sau cunoaste mai bine. Aveam momente in care imi doream atat de mult sa te sun si sa vorbim nimicuri...sa`ti povestesc ce`am visat sau ce`am patit in drum spre scoala.
De multe ori ma gandeam unde sa te duc si ce sa`ti arat cand o sa vi la mine... sau ce ai fi spus daca ai fi fost cu mine. Mereu ai avut "un cuvant de spus" in capul meu.
Am fost nevoita sa invat sa ma descurc singura si sa iau decizii fara sa`ti cer parerea...
Cel mai neorganizat revelion dupa cum am spus amandoi... dar eu am fost mai mult decat fericita si implinita cand am trecut in 2012 si au inceput artificiile, pentru ca mica, tati si Tina erau langa noi iar TU ma tineai strans de mana. Timp de 6 minute... mi`au trecut prin minte toate lucrurile pe care le`am facut impreuna in ultimul an si toate momentele intense pe care le`am trait.
Nici nu`mi vine sa cred ca in cateva zeci de ore plec din nou... bine macar ca mai putem sa iesim odata, maine seara (chiar daca e in Timi). Again, parca nu am fost plecata nici o secunda...
Visele noastre s`au implinit...dar sacrificul pe care il platim e mare.
Ce altceva sa`ti mai spun... sa ai mare grija de tine, sa nu renunti niciodata (chiar daca ai mult mai cursuri si examene decat mine si esti mereu ocupat), sa te bucuri de viata de student si sa inveti sa gandesti un pic mai pozitiv... pentru ca oricat de greu ti`ar fi, sigur exista cel putin un motiv pentru care sa poti zambi.
Eu o sa`ti fiu mereu alaturi si orice ai face (absolut orice) nu voi putea sa incetez sa`ti fiu prietena.
Iubire, te iubesc din suflet!
La multi ani!

Pfoai iubire....acuma te intreb eu pe tine,cum m-ai intrebat tu pe mine atunci cand am scris postul acela despre noi.”De ce imi faci asta”...adica, m-a impresionat pana la lacrimi...plus ca nu ma asteptam la asa ceva...ma gandeam ca scrii bilantul ala nenorocit, si cand incolo, vad pe FB poza cu mine in costumatie de spital...si cand am citit...m-ai lasat speachless(ca sa vb si in limba ta).I love you si tot imi sustin parerea cum ca ti-ai gresit vocatia..scriitoare trebuia sa te faci:*:*
ReplyDeleteI envy you, sweet bastards :*
ReplyDeletehmm....who are you?
ReplyDelete