Au trecut toate, bune, rele.
O iau de la capat dar cu lectiile invatate si pregatita de noi provocari.
Nu ma mai chinui sa scriu ceva legat de realitate pentru ca ar trebui sa stau o noapte intreaga sa leg cateva randuri.
Realitatea e... a mea.
Am invatat. De la cuvinte in limba greaca la adancimea covarsitoare a unor trasaturi ce par a`mi fi caracteristice, la lucruri noi despre persoane "vechi". Am observat. Cum urmele se sterg, persoanele se schimba, relatiile se strang sau se autodistrug. Timp este. Pentru mine, pentru prieteni, familie, pisica, natura, pentru viata. Vise? poate cateodata prea multe!
Incet incet se contureaza lista persoanelor pe care stiu ca o sa`i sun si peste 5 ani sa le spun : sunt acasa. ne vedem?
Si de aici pornesc si alte nelamuriri, si din nou alte intrebari. Nici macar nu sunt sigura daca sunt pregatita sa primesc raspunsurile. Poate o sa`mi distruga "realitatea". poate o sa`mi dezvaluie o alta fata a povestii, o parte pe care poate nu trebuie sa o stiu. si pana la urma de ce sa nu o stiu? O sa ma doara atat de tare? o sa ajung la concluzia ca am fost doar eu si sentimentele mele? mi se pare imposibil...nici nu pot sa`mi imaginez una ca asta. Si totusi, azi am avut ocazia sa intreb si nu am facut`o.
Lasand asta la o parte, da, asa e, trebuie sa renunt la asteptarile pe care singura le "plantez", de la oamenii de langa mine. La sfarsitul zilei/noptii, eu sunt cea care ramane ingandurata, confuza si (vezi Doamne) afectata de faptul ca ea/el nu a facut ce asteptam eu sa faca, tot cu gandul ca -"eu asa as fi facut pt ea/el". Dar mai am nevoie de cateva "lovituri" aici ca sa fiu sigura ca am inteles, so keep them comin`!
Realitatea e... a mea.
Am invatat. De la cuvinte in limba greaca la adancimea covarsitoare a unor trasaturi ce par a`mi fi caracteristice, la lucruri noi despre persoane "vechi". Am observat. Cum urmele se sterg, persoanele se schimba, relatiile se strang sau se autodistrug. Timp este. Pentru mine, pentru prieteni, familie, pisica, natura, pentru viata. Vise? poate cateodata prea multe!
Incet incet se contureaza lista persoanelor pe care stiu ca o sa`i sun si peste 5 ani sa le spun : sunt acasa. ne vedem?
Si de aici pornesc si alte nelamuriri, si din nou alte intrebari. Nici macar nu sunt sigura daca sunt pregatita sa primesc raspunsurile. Poate o sa`mi distruga "realitatea". poate o sa`mi dezvaluie o alta fata a povestii, o parte pe care poate nu trebuie sa o stiu. si pana la urma de ce sa nu o stiu? O sa ma doara atat de tare? o sa ajung la concluzia ca am fost doar eu si sentimentele mele? mi se pare imposibil...nici nu pot sa`mi imaginez una ca asta. Si totusi, azi am avut ocazia sa intreb si nu am facut`o.
Am trecut de la Spotify la YouTube, cautand melodiile acea vechi care nu o sa fie niciodata "prea vechi". De ce? Pentru ca am ajuns din nou in punctul in care simt ca`mi lipseste ceva si neavand nimic destul de bun pentru a inlocui golul, ma inec in sentimentul acea de vinovatie, tristete si nervozitate.
Toate refrenele astea vechi, pline de emotii covarsitoare... unele sunt atat de puternice incat ma simt izbita de un val rece si puternic ce ma sufoca. Imi blocheaza gandurile si gesturile. E doar emotie. ("Uneori, chiar si`acum.... /A trecut atata timp.../ Stiu, pentru mine, pentru noi.../Dor de tine Dor de noi")
Si ma lasi singura din nou, si din nou... si ma trimiti la culcare cu ganduri agitate, puternice si imprudente! Simt suprasaturatia de senzatii contradictorii.
Toate refrenele astea vechi, pline de emotii covarsitoare... unele sunt atat de puternice incat ma simt izbita de un val rece si puternic ce ma sufoca. Imi blocheaza gandurile si gesturile. E doar emotie. ("Uneori, chiar si`acum.... /A trecut atata timp.../ Stiu, pentru mine, pentru noi.../Dor de tine Dor de noi")
Si ma lasi singura din nou, si din nou... si ma trimiti la culcare cu ganduri agitate, puternice si imprudente! Simt suprasaturatia de senzatii contradictorii.
No comments:
Post a Comment