De ce zilnic imi aud "ce`i cu tine mah?" sau "ce`ai patit?" Acu serios...chiar se vede tot? nu mai sunt in stare sa ascund nimic? Am vazut ca la tine deja nu mai tine faza cu "is ok mah.hai vorbim de tine". Si faptu ca mi`ai citit caietele de info...te face sa sti (cam) tot. Poate e bine, poate nu`i.Who knows? nici nu stiu cum sa`ti zic... dar daca ai sti ce stare ciudata am.Nu am mai avut`o si nu stiu sa ti`o explic.As putea sa zic ca ma simt in multe feluri, as gasi eu adjectivele potrivite(ca doar is eu si inca par sa fiu buna la a`mi gasi cuvintele), ce e diferit e faptul ca, defapt, parca nu ma simt pe mine. Sti ce zic? Ca si cum as vedea din afara si as spune asa cu usurinta "a da...pai pare a fi deprimata un pic si mai retrasa. fara chef si mai indispusa" dar totusi simt ca n`as vorbi eu de mine, ci eu de alta. Mie nu`mi pare a fi chiar normal, iar daca e...well that`s a first. Nu`i grav oricum (zic eu). Banuiesc ca incerc doar sa ma analizez putin, cu toate ca nu`mi prea iese.
Alta chestie care nu`mi mai convine e ca mi`am pierdut entuziasmul de a face planuri. Pe de`o parte ma gandesc ca poate e bine. Pana la urma am invatat si eu ca nimic nu`i sigur pe lumea asta si nu mai poti baga mana in foc pentru nimeni si nimic, deci cum sa faci planuri pe ceva ce nu e niciodata sigur. Pare a fi doar pierdere de timp si la sfarsit daca se termina prost, nu te alegi decat cu o dezamagire mai mare gandindu`te "Doamne si cate planuri mi`am facut". Iar daca e sa fie bine...o sa fie bine. Si oricum nu te poti tine mereu de plan. Poate intervine ceva sau pur si simplu nu mai vrei. Si atunci la ce bun? Trecand peste teorii...imi lipseste partea din mine care facea planuri pe orice ca nebuna. Pentru ca ma simteam bine, macar pe moment. Mai ti minte plimbarile noastre lungi in care planuiam cum o sa fie dupa liceu, si cum ca o sa facem tururile alea, al tarii si al lumii? Si despre casa noastra? Si io baba cu mâţele mele si tu la etaj cu muzica ta? si cum ne intalneam la mijloc, pe scari si ne uitam la poze si radeam de noi la 7şpe ani(ca dupa 17 nu mai avem ca`s eu tampita acu). Da... iti amintesti ce fain ne simteam vorbind chestii de genu? Si ma gandesc ca n`o sa se intample tot ce`am vorbit noi, dar hey...who cares? ne`am asumat riscul de a fi dezamagiti si cu asta basta.
Adevarul e ca m`ai dat peste cap ingeraş.de 7x. Da nu`i nimic...ridic capu, ma pun in genunghi, si apoi ma ridic incet, incet. Si apoi o sa fiu pregatita pentru urmatoarea rostogolire(cu fata, cu spatele,dapartat, apropiat...cum vrei tu, si lateral daca trebe. ne`o aratat desteptu de Sebi ca se poate[=))]). Doar ca mai puternica, mai sigura pe mine si mai echilibrata. Ti`am mai zis eu cum sta treaba...sper ca ai inteles. O singura chestie mai vreau ...Iarta`ma. Iarta`ma pentru ca asa sunt eu.Si iarta`ma pentru ca O SA FIU ok. Si iarta`ma pentru ca nu stiu altfel. Dar tu ma sti, tu ma intelegi, tu sti ca asa ma fac eu bine...si asta e bine.take care de mine si de tine si noi amandoi.
No comments:
Post a Comment